DEFINITII SI CONCEPTE
1.1. ETIMOLOGIA TERMENULUI MANAGEMENT – MANAGER
Lingvistii afirma ca termenul „management” – „manager” provine din latinescul „manus” = mana, din care au derivat termeni ca „maneggiatore” = cel care dreseaza caii si „maneggiare” = a dresa caii. Francezii au preluat mai departe termenul sub forma de „manege” si „maneger”, iar mai apoi sub forma de „menage” = gospodarie si „menager” = a gospodari, a administra cu economie, cu chibzuiala bani, venituri, bunuri.
In 1066 cand Wilhelm Normandul devine primul rege al Angliei, englezii preiau termenul francez „menage” la care adauga particula „to” rezultand verbul „manage to” = a guverna, a administra, a izbuti, a se descurca, a reusi, a conduce. Termenul de management a fost la inceput introdus si folosit in ziaristica, administratie, politica, in domeniul sportiv, in arta. in 1882 are loc prima Conferinta pe teme de management, conferinta la care participarea este foarte redusa. La inceputul sec. XX conceptul de „manager” desemna o persoana care conduce un business sau o institutie, principalul conducator administrativ al unei firme.
In limba romana termenii preluati in acest sens sunt din limba franceza: „directeur”, „direction”, „administration” sau „gestion”. in 1930 in SUA definitia data termenului de „management” este aceea de „stiinta a conducerii unei firme”, „un ansamblu de reguli de conducere provenite din constatari practice asupra desfasurarii unor activitati lucrative”, in urma unor „examinari atente a concurentei, mediului concurential ambiant, oportunitatilor de afaceri, rentabilitatii, riscului in afaceri, falimentului”.
O influenta hotaratoare a penetrarii managementului in toate domeniile a avut-o James Burnham prin cartea sa „The Managerial Revolution”, New York, 1941. Acesta impune cu fermitate notiunea de „manager” ca vector al inovatiei si progresului, iar „management”-ul ca factor hotarator al cresterii eficientei. Burnham defineste managerii ca fiind „o categorie sociala capabila sa organizeze o intreprindere in spirit inovator si expansionist”.
Tot Burnham scoate in evidenta rolul esential, dinamic al managerilor performanti si primatul managerial in viata economico-sociala a firmelor, organizatiilor si societatilor. Burnham lanseaza o idee noua si anume aceea ca „orice societate, indiferent de regimul ei ideologic, are nevoie de manageri capabili si un management competitiv, daca vrea ca economia ei sa prospere in ritm novator si dinamic”.
1.2. DEFINITIA STIINTEI MANAGEMENTULUI. OBIECTUL DE STUDIU
Exista peste 140 de definitii ale managementului, nu se poate da o definitie universal valabila a managementului, el este simultan stiinta, arta si practica. stiinta managementului s-a cristalizat relativ recent prin eforturile depuse de o serie de specialisti ca raspuns la nevoile stringente ale practicii sociale. O mare parte din definitii accepta ideea ca „managementul e un proces”. in acest sens americani Reece si O’Grady afirma ca „managementul este un proces de coordonare si combinare a resurselor umane, financiare, materiale si informationale in vederea indeplinirii scopului primar si anume obtinerea de bunuri si servicii solicitate de un anumit segment al pietei”. Alte definitii accepta managementul ca „stiinta a tehnicilor de conducere si gestiune a intreprinderii”.
In literatura romana managementul este definit ca „stiinta prin care se asigura conducerea tuturor proceselor din cadrul unitatilor economice in toate functiunile acestora, avand in prim plan omul si participarea motivata a lui la realizarea obiectivelor stabilite”. Mihail Dumitrescu concepe managementul ca fiind „concomitent o forma concreta a muncii intelectuale cu un obiectiv bine stabilit”. Alta definitie este cea data de A.S.E. Bucuresti potrivit careia „managementul reprezinta procesul de stabilire si indeplinire a unor scopuri prin realizarea a 5 functii de baza a conducerii in utilizarea resurselor umane, financiare si materiale apartinand unei organizatii”.
In acceptiunea curenta managementul are o tripla semnificatie:
-managementul ca proces,
-managementul ca factor de decizie (un individ sau grup de indivizi investiti cu autoritate, competenta si raspunderile functiei de conducere intr-o organizatie),
-managementul ca stiinta.
O definitie a managementului economic este aceea ca managementul economic consta in „studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul organizatiilor economice in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere, de natura sa asigure cresterea eficientei”.
Elementele specifice ale stiintei managementului economic le reprezinta procesele si relatiile de management, ele sunt diferite de cele economice, au anumite trasaturi particulare care confera managementului o pronuntata specificitate. Prin studierea acestor elemente se descopera legitatile, principiile, regulile si celelalte elemente care explica continutul managementului.
Avand in vedere caracterul aplicativ al managementului, un rol major il detine conceperea de noi sisteme si tehnici ale managementului. Ele sunt instrumentarul pus la dispozitia conducatorilor pentru cresterea eficientei. O caracteristica specifica o reprezinta situarea in centrul investigatiilor a „omului, ca subiect si obiect al managementului”, prin prisma obiectivelor ce-i revin in cadrul organizatiei in care e integrat.
1.3. PROCESELE DE MANAGEMENT
Procesele de munca ce se deruleaza in orice sistem socio-economic se pot diviza in:
a).Procese de executie. Acestea se caracterizeaza prin faptul ca forta de munca actioneaza direct asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de munca, pentru a obtine produse si servicii, corespunzator naturii proceselor de munca implicate si obiectivelor planificate.
b).Procese de conducere. Spre deosebire de procesele de executie, acestea se caracterizeaza prin faptul ca o parte din forta de munca actioneaza asupra majoritatii resurselor umane pentru cresterea eficientei.
Procesul de management reprezinta ansamblul fazelor, actiunilor, proceselor prin care se determina:
-obiectivele organizatiei,
-resursele,
-procesele necesare realizarii obiectivelor,
-executantii acestora.
Apoi se integreaza si se controleaza munca personalului folosind un complex de metode si tehnici, toate acestea conducand spre realizarea obiectivelor in conditii de eficienta cat mai mare.
In cadrul proceselor de management se disting urmatoarele componente principale, care reprezinta de fapt functiile managementului:
-previziunea si planificarea,
-organizarea,
-coordonarea,
-antrenarea si motivarea,
-controlul si evaluarea.
Acestea alcatuiesc continutul procesului tipic de management care se exercita in toate sistemele socio–economice. Acest proces tipic de management se structureaza, dupa cum sunt concepute si exercitate functiile managementului, in 3 etape principale:
- Faza previzionara. Se caracterizeaza prin:
- preponderenta previziunii,
- anticiparea de modalitati, de obiective viitoare pentru organizatia respectiva.
In aceasta etapa are loc elaborarea unor decizii strategice pentru viitor. Faza previzionara corespunde managementului de tip previzional care are un caracter previzional.
- Faza de operationalizare, de executare. Se caracterizeaza prin preponderenta functiilor de:
- organizare,
- coordonare,
- angrenarea personalului la realizarea cotidiana a activitatii planificate.
Acum se adopta decizii curente, in majoritatea lor cu privire la activitatea de productie. Aceasta faza corespunde managementului operativ care are un caracter efectoriu.
- Faza finala, postoperativa. Este faza de comensurare si interpretare a rezultatelor obtinute, care corespunde functiei de control–evaluare, care se face in comparatie cu obiectivele stabilite in prima faza. Aceasta faza corespunde managementului postoperativ care are un caracter constatativ. Aceasta faza incheie un ciclu de conducere si se pregatesc conditiile pentru preluarea urmatorului ciclu.
