MANASTIREA ROHITA-BOIERENI - CREDINTA SI ISTORIE

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:55 history_edu claudiuprundus
Satul Boiereni - numit o vreme si Dumbrava Noua - se afla in partea sud estica a Tarii Lapusului, in zona de contact a juedetelor Cluj, Maramures si Bistrita Nasaud la o departare de 11 km de Targu Lapus, 57km de Baia Mare si 34 km de Dej. Asezarea are o indelungata existenta, desi prima ei mentiune documentara este abia in 1584 in legatura cu scutirea locuitorilor de plata unei dari, data fiind saracia pamantului si a lor.in 1590 padurile, fanetele si ogoarele din Valea Luncii apartineau cneazului stefan Boier caruia i-au fost daruite de principele Transilvaniei pentru vitejia sa, cum avea sa adevereasca in 1611 urmasul sau Tamas stefan. Numele cneazului a devenit nume al satului, urmasi ai acestuia traind pana astazi aici. Cateva familii care au trait aici au fost inobilate de catre anumiti principi ai Transilvaniei. in cursul timpului, parti din hotarul satului au ajuns in folosinta unor beneficiari sau proprietari vremelnici, institutii sau nobili maghiari. Prin mosteniri, cumparari, schimburi si zalogiri nobilii romani ajung stapanii intregului hotar, satul insusi fiind curat romanesc.Cu trecerea timpului satul s-a dezvoltat destul de repede. Locuitorii au cunoscut atat bune cat si rele in tot decursul istoriei. Credinta lor a fost in majoritatea timpului ortodoxa insa din anumite cauze au fost nevoiti sa faca unele intelegeri si cu uniatii care i-au obligat sa treaca la credinta lor. Dintre ei au fost multi care au trecut la uniatie insa majoritatea au ramas ortodocsi. Rohita a fost intai numele paraului care isi aduna apele de sub culmea Alunisului si dupa ce le sporeste cu cele aduse de paraul Mestecenilor, le adauga vaii Luncii care culege cea mai mare parte a vailor din cuprinsul hotarului satului Boiereni. Nu prea departe de izvoarele paraului, sub o rapa impadurita din stanga sa, cineva - candva a ridicat locas isihastic, sfintand locul si eternizand numele Rohitei, caci Rohita devine acum si nume de manastire.Cine a intemeiat manastirea si cand anume, cine a slujit la altarul ei, satul a uitat, iar documentele tac deocamdata. Mai multe se stiu despre sfarsitul ei, sfarsit care a marcat dureros, multa vreme, destinul satului. Se spune ca, intr-o vreme de mari lipsuri pricinuite de o seceta prelungita, monahii de aici au plecat prin tara dupa de-ale traiului. stiindu-i dusi, cativa mai instariti din sat si mai lacomi pe bunul altora, starniti si de autoritati s-au sfatuit sa talhareasca manastirea si sa-i cuprinda locurile. Dupa ce au despuiato de cele mai de pret, indiavolitii aceia au distrus-o cu foc.Reveniti din lume si vazand sacrilegiul, calugarii s-au cutremurat de jale si, urcand inlacrimati si tristi Alunisul au blestemat satul care nu a stiut cum sa-i ocroteasca, sa fie ars cu foc si dus de ape, iar pe hotarul lui sa nu mai creasca stejar pana cand oamenii nu vor indrepta faradelegile consatenilor lor prin ruga, jertfa si munca.Altii zic ca nu lipsa bucatelor i-a silit pe calugari sa plece in lume, ci autoritatile austriece care voiau sa ne distruga credinta si limba, sa ne scoata din istorie. Generalul Buccow a pus la cale distrugerea manastirii si imprastierea calugarilor, fapta petrecuta candva intre 1760 - 1762. Apoi i-a indemnat si chiar i-a obligat pe satenii din Boiereni sa fure tot ce-a mai ramas din biserica arsa: barne, grinzi, usile imparatesti. Monahii la intoarcerea din peregrinarile lor, vazand cum a ajuns manastirea, peste masura de intristati, au tinut slujbe prin adancul padurilor, i-au blestemat pe faptasi si au blestemat si satul Boiereni, ca de sapte ori sa fie ars si de alte sapte ori sa fie inecat de ape si sa nu mai creasca nici un stejar in padurile boierenilor, pana cand nu se va construi o alta manastire in locul celei distruse. Pana acum, satul ars de trei ori si a fost inundat in doua randuri. Satenii povestesc ca Valea Rohitei se intuneca brusc si o mare negura, care apare in locul manastirii distruse, cobora apoi peste sat, aducand puhoaie navalnice peste casele saracacioase. Apele iau totul cu ele: acareturi, oameni, animale. Niciodata insa negura, ploile ori vartejurile nebune nu ajung in satele vecine. Un semn clar ca toate aceste prapaduri sunt trimise drept pedeapsa este si faptul ca, la al doilea incendiu, o dranita din acoperisul unei biserici aprinse a sarit, arzand, pana in dreptul casei lui Ionu lui Maftei din Rohia, unde s-ar fi aflat ascunsa usa manastirii distruse de austrieci. Oamenii si-au dat seama ca asupra lor si a urmasilor lor, pana la a saptea spita, apasa ingrozitorul pacat de a fi batjocorit si furat Casa Domnului. Sfatuindu-se cu preotul si ascultand indemnul preacuviosului Iustinian, care era atunci staret al Manastirii Rohia, satenii din Boiereni au inteles ca numai prin post, rugaciune si truda vor putea scapa de blestem. De aceea, s-au jurat sa nu mai lucreze pamantul in zilele de vineri si, o data pe an, dupa Rusalii, sa iasa impreuna cu preotul la locul unde a fost manastirea, sa asculte Sfanta Liturghie si sa faca rugaciuni pentru iertarea pacatului si pentru roada pamanturilor lor. Pentru ridicarea blestemului nu era insa de ajuns. Trebuia zidita o noua manastire, unde sa fie rostite nenumarate rugaciuni. Dupa refacerea manastirii lucrurile au inceput sa se indrepte: in padurile satului au inceput sa creasca stejari.