Notiunea de stare si proprietatile acesteia. Pentru a intelege mai bine cum anume trebuie judecata comportarea
particulelor cuantice, este util sa trecem in revista ideile formulate de catre Dirac (in 1958), pe baza unui experiment cunoscut in laborator, efectuat in cadrul lucrarilor de optica. Experimentul se refera la interactia dintre lumina (fascicul de fotoni) si un polaroid (mediu anizotrop, cu proprietati distincte in ceea ce priveste absorbtia si respectiv transmisia luminii pe directii particulare in spatiu / vezi paragraful 2.7.4.1).
Fie o unda electromagnetica pentru care vectorul intensitate camp electric incident i E r face un unghi oarecare a cu o directie privilegiata a polaroidului (figura 2.1). In aceste conditii, legea lui Malus spune ca :
...
reprezinta componenta de camp transmisa de polaroid ;
...
reprezinta componenta absorbita de polaroid. Deoarece intensitatea undei luminoase transmise este :
...
se regaseste forma matematica a respectivei legi.
Atunci cand acelasi experiment este discutat din punctul de vedere al comportarii fiecarui foton individual, se poate afirma ca dupa interactia cu polaroidul, dincolo de acesta. Daca pentru a caracteriza situatia particulara a acestui foton introducem notiunea de stare, afirmatiile de mai sus pot fi sistematizate in forma