Exceptand lucrarile de popularizare, bibliografia este o parte componenta a lucrarilor cu caracter stiintific. Bibliografia trebuie sa fie atasata lucrarii chiar si in situatia ca editurile, din lipsa de spatiu sau alte considerente nu o publica si fac mentiunea ca aceasta este la dispozitia celor interesati in cadrul redactiei.
Bibliografia are ca scop orientarea cititorului, sprijinirea afirmatiilor autorului, sa scoata in evidenta rezultatele obtinute de unii cercetatori. in alcatuirea bibliografiei trebuie sa se respecte o serie de principii deontologice in sensul ca trebuie mentionate toate lucrarile la care se face referire in text, cele de la care se imprumuta ilustratii (tabele, grafice fotografii etc.), dar in acelasi timp facem mentiunea ca nu poate fi inclusa nici o opera care nu a fost consultata.
Inainte de a prezenta principalele modalitati de alcatuire a unei bibliografii, consideram ca este util a face cunoscute elementele de baza care o compun. Pentru carte: autorul, titlul, subtitlul (daca este cazul), editia, volumul, locul aparitiei, editura, anul publicarii.
Pentru un articol: autorul, titlul articolului, numele periodicului (culegerii), locul aparitiei, anul publicarii, volumul, numarul revistei si data numarului respectiv, paginile intre care se gaseste. In practica redactarii lucrarilor stiintifice se cunosc mai multe modalitati de alcatuire a unei bibliografii, dar care nu difera in mod esential. Cu toate ca nu exista reguli universal valabile, totusi exista cateva care par a avea o aplicare generala.
