Odata cu caderea regimului comunist in Romania au iesit la suprafata si problemele reale ale comunitatilor de romi. Situatia romilor, atat la nivel european cat si la nivel national, a suscitat un interes crescut datorita problemelor grave cu care se confrunta acest grup etnic. La nivelul opiniei publice din Romania se considera ca romii constituie un grup aparte in cadrul societatii, care are propriile sale reguli, care nu doreste sa se integreze, cu un grad de criminalitate destul de crescut si mai ales ei contribuind la „inrautatirea” imaginii externe a tarii.
Mass-media romaneasca ii prezinta pe romi ca fiind un grup delincvent, implicat in tot felul de acte criminale. Majoritatea imaginilor „socante”, care au priza la public, ii au pe romi in postura de rau-facatori. Institutiile statului, in ultimii ani, au initiat masuri publice pentru romi sub influenta presiunilor organismelor internationale de a respecta anumite standarde. Coform studiilor din ultimii ani, efectuate la comanda Fundatiei pentru o Societate Deschisa, romii sunt perceputi ca fiind o povara in cadrul societatii, un grup care afecteaza imaginea Romaniei in Europa, dezvoltandu-se un tip de abordare foarte riscant: majoritate/minoritate. in loc sa existe o abordare a romilor din prisma cetatenilor tarii, la nivelul institutiilor statale romii sunt perceputi ca fiind un alt tip de grup, un grup special.
Modul in care este perceput romul in Romania contemporana tine de o imagine denigratoare, dezumanizanta, care atrage permanent atentia asupra faptului ca acest grup constituie o problema de care societatea trebuie sa se delimiteze. intregii societati romanesti ii e „rusine” sa recunoasca existenta imaginilor dezumanizante despre romi, preferand o abordare simplista, in care se afirma ca romii nu sunt rau tratati in Romania, ca li se ofera toate sansele de afirmare, insa ei nu doresc sa se integreze in cadrul societatii (ex: li s-au oferitm locuri de munca, dar nu vor sa munceasca). Imaginarul colectiv romanesc ii portretizeaza pe romii ca fiind altceva in cadrul societatii, care creeaza temeri, repulsii, neintelegeri. Mentalul colectiv romanesc refuza astfel sa-i considere pe romi ca fiind cetateni activi ai societatii actuale, folosindu-se de cele mai multe ori cuvinte injositoare (nespalat, urat, criminal, bandit, hot, etc), creandu-se acele mecanisme de stigmatizare care ii fac chiar si pe romi sa-si refuze apartenenta la propriul grup etnic. Stigmatul social, in interiorul si exteriorul grupului etnic roma, este ata de mare incat construirea unei imagini pozitive este aproape imposibila.
Care sunt mecanismele statale si societale prin care se asigura o reprezentare echitabila a intereselor fiecarui grup etnic din societate? Cat de mult se poate cere unui grup etnic sa se schimbe atata vreme cat societatea majoritara are propriile blocaje, refuzand sa iasa din imaginile dezumanizante despre romi? Care sunt mecanismele administrative si juridice ale statului roman care sa corespunda nevoilor reale ale cetatenilor din Romania, indiferent de apartenenta etnica? Care este gradul de implementare a politicilor statale intr-un mod echitabil, care sa nu tina cont de apartenenta etnica a unui grup sau altul din societate? La aceste intrebari inca mai caut raspunsuri.
Lucrarea de fata doreste sa ofere un model de interventi de succes in cadrul comunitatilor de romi si totodata se vrea un semnal de alarma in ceea ce priveste dimensiunea si gravitatea problemelor cu care se confrunta romii, nevoile speciale ale acestora. Modelul de interventie care se preteaza cel mai bine in munca cu comunitatile de romi din Romania este cel al dezvoltarii comunitare. Spun acest lucru avand in vedere faptul ca romii cumuleaza o serie de caracteristici ale deprivarii atat din punct de vedere material, cat si organizational, educational, lingvistic, religios etc.
