Prin stiinta intelegem ansamblul sistematic de cunostinte veridice despre natura, societate si gandire, reproducerea, reflectarea generalizata si abstractizata a realitatii. Stiinta constituie factorul primordial al progresului. Prin studierea legilor obiective care guverneaza fenomenele, stiinta urmareste sa prevada desfasurarea acestora.
In patrimoniul stiintei nu intra orice cunostinte, ci numai cunostinte esentiale, sistematizate, coerente din punct de vedere logic, certe si necontradictorii, verificate de practica. John Bernall (1901-1971, fizician englez consacrat si ca teoretician al stiintei), sublinia ca, prin natura ei, stiinta trebuie sa aiba si un caracter explorativ. Stiinta, ca forma specifica a constiintei sociale, cuprinde un sistem de cunostinte care ia nastere si se dezvolta pe baza practicii social-istorice. Acest sistem reflecta adecvat legile obiective ale unui domeniu determinat al realitatii sub forma unor teorii in care se structureaza logic notiunile, categoriile, principiile in care se reflecta sintetic dezvoltarea cunostintelor. stiinta largeste necontenit posibilitatile de actiune ale societatii, punandu-i la indemana informatii asupra unor fenomene si procese care pareau cunoscute sau care scapasera de multe ori sesizarii directe.
Finalitatea practica este o nota definitorie a stiintei ca forma a constiintei sociale. Din acest punct de vedere, stiinta reprezinta anumite analogii cu productia materiala.
Ştiinta, datorita specificului ei de a putea reflecta realitatea obiectiva, de a prelucra si generaliza un imens material faptic prin metode rational-abstracte si datorita independentei sale relative, are posibilitatea de a juca un rol activ in solutionarea cerintelor practicii, in optimizarea continua a rezolvarilor pe care le da.
