Cercetarea fundamentala - activitate desfasurata, in principal, pentru a dobandi cunostinte noi cu privire la fenomene si procese, precum si in vederea formularii si verificarii de ipoteze, modele conceptuale si teorii. Cercetarea aplicativa - activitatea destinata, in principal, utilizarii cunostintelor stiintifice pentru perfectionarea sau realizarea de noi produse, tehnologii si servicii.
Cercetarea interdisciplinara implica diferite discipline intr-un mod care le stimuleaza sa depaseasca granitele disciplinare pentru a crea noi cunostinte in procesul de rezolvare a unei probleme specifice. Aceste discipline au la origine paradigme de cercetare diferite si totusi lucreaza impreuna pentru a crea cunoastere noua. Noile cunostinte si teorii sunt rezultatul unui efort de cercetare comun si nu vor reprezenta monopolul unei discipline sau a alteia, fiind rezultate integrate.
Cercetarea transdisciplinara implica proiecte in care contribuie atat cercetatori stiintifici, cat si alti participanti, precum manageri sau chiar reprezentanti ai publicului. Acestia au un scop de cercetare comun si contribuie la crearea de noi cunostinte si teorii.
Transdisciplinaritatea combina interdisciplinaritatea cu abordarea participativa. Spre deosebire de interdisciplinaritate care pune la un loc diferite expertize stiintifice, abordarea transdisciplinara aduce in interiorul activitatii de cercetare si participanti din afara mediului academic.
