Cresterea exponentiala in orice varianta (de exemplu 3% pe an) implica faptul ca va avea loc o crestere absoluta a acestei variabile care va fi din ce in ce mai mare in fiecare an. Mai mult, cu cat va fi mai mare cresterea ratei in consumul de resurse, cu atat va fi mai mare rata de epuizare a unei rezerve fixe. Se presupune, de exemplu, ca o resursa are indicele de utilizare 100 in situatia de utilizare curenta (adica exista o rezerva pentru 100 de ani). Daca consumul nu va creste aceasta rezerva va putea fi deci utilizata timp de 100 de ani. Totusi, daca va avea loc o crestere de 2% pe an, rezerva va fi epuizata in 55 de ani, iar in cazul ca va fi o crestere de 10%, epuizarea resursei se va produce dupa numai 24 de ani.
4.3.3 „Limitele Cresterii” – un model neo – Malthusian ?
„Limitele Cresterii” a devenit subiectul unor controverse aprinse si „Clubul de la Roma” si-a castigat in scurt timp reputatia de a fi o miscare neo-Mathusiana dominata de persoane care lanseaza tot felul de prostii. Raportul a devenit foarte cunoscut pe plan mondial, indicand ca a generat nu numai controverse dar si ca i-a fost recunoscuta suprematia asupra altor modele.
Desi mii de oameni de stiinta si-au dedicat eforturile pentru a raspunde la problema cat de credibil este “WORLD III” (ca model si program functionabil) si daca este posibil sa se raspunda in acest mod la problemele de prognoza a viitorului, “Limitele Cresterii” a reusita sa depaseasca toate criticile la care a fost supus.
Din 1972, nenumarate studii si carti au fost publicate, care confirma mesajul din “Limitele Cresterii”; dar si mai cuprinzator decat aceasta activitate stiintifica a fost numarul lucrarilor care au negat rezultatele din “Limitele Cresterii” si au incercat sa fie cu un pas inaintea celor care sustin politicile de continua dezvoltare si expansiune
