Noua ordine 1871-1879

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu dinu
Lungul secol XIX cuprins intre epoca napoleoniana si izbucnirea Primului Razboi Mondial poate fi divizat in trei perioade: [1] cei 40 de ani cuprinsi intre Viena si declansarea Razboiului din Crimea, cea mai lunga perioada de pace intre Marile Puteri de cand exista sistemul modern de state.

Status quo-ul post 1815, bazat pe compromis, balanta de putere si respect pentru ordinea legitima stabilita de tratate a oferit Europei cei 40 de ani de pace. in termeni de aliniamente ale puterilor, pacea a fost mentinuta de un larg consens intre membrii coalitiei invingatoare, centrata pe Austria. Aceasta putere slaba ce depindea in existenta sa de respectul fata de legitimitatea tratatelor, a fost capabila sa serveasca ca si piatra de temelie a sistemului atata vreme cat a putut conta pe sprijinul uneia, ori ideal, pe sprijinul ambelor „superputeri”, Marea Britanie si Rusia. Cooperarea acestui grup preponderent si, in esenta, conservator a fost cea care a mentinut pacea pentru o generatie dupa 1815 si care a infrant asaltul lansat asupra ordinii internationale de catre revolutionarii de la 1848.



[2] Dupa 1848-49 frica de Revolutie si-a pierdut mult din eficienta ca resort de restrangere a actiunii guvernelor. in consecinta, regimurile neoabsolutiste ce au emers in Franta si in Europa centrala in anii 50 erau mult mai pregatite sa recurga la razboi decat fusesera cele precedente. Cele 3 puteri legitimiste ale vechii coalitii, ajunse pe pozitii antagonice la 1853-1856, au incetat sa mai coopereze in actiunea de mentinere a ordinii stabilite la Viena si chiar au contribuit activ la distrugerea ei. Rezultatul imediat a fost implicarea Marilor Puteri in numai putin de 5 razboaie intre 1854 si 1871 ce au pus capat status quo-ului creat in 1815.

[3] in acelasi timp insa, ultimele confruntari au marcat si revenirea la stabilitate, iar Tratatul de la Frankfurt a fost urmat de o perioada inca si mai mare de pace intre Marile Puteri decat aceea de dupa Tratatul de la Viena. Razboaiele dintre 1854-1871 au modificat, dar n-au abolit ordinea internationala. Ierarhia Marilor Puteri in cadrul sistemului a fost radical alterata dar sistemul a supravietuit, bazandu-se in continuare pe co-existenta unui numar de state suverane, in randul carora Marile Puteri au continuat sa-si afirme traditionala preeminenta.