Obiectul si importanta Dreptului Privat Roman
calendar_month 11 Nov 2013, 00:00
Dreptul roman cuprinde totalitatea normelor de conduita, instituite sau sanctionate de statul roman si constituie un sistem extrem de vast si de complex, format dintr-o multitudine de ramuri si institutii juridice.

Istoria dreptului roman incepe in secolul al VI-lea i.e.n. si se incheie in secolul al VI-lea e.n. Fenomenul juridic roman s-a zamislit in procesul trecerii societatii romane de la societatea gentilica la cea politica.

La origine, acest proces se caracterizeaza, atat la romani, cat si la alte popoare ale antichitatii, prin confuzia dintre diferite categorii de norme sociale. Astfel, popoarele antice nu au realizat distinctia dintre drept, morala si religie. Vechile popoare nu dispuneau de criterii prin care sa faca distinctie intre:
- normele juridice;
- normele religioase si cele de morala.

Initial, nici romanii nu au facut aceasta distinctie, nu au delimitat la origine normele de drept fata de celelalte norme sociale. Dar, spre desosebire de celelalte popoare ale antichitatii, romanii au depasit aceasta confuzie. Inca din epoca veche, mai exact din vremea Legii celor XII Table (451 i.e.n.), romanii desemnau normele de drept prin cuvintul ius, iar normele religioase prin cuvantul fas.

Spre sfarsitul Republicii (27 i.e.n.), institutiile juridice si ideologia juridica au ocupat locul central in sistemul institutional si ideologic al romanilor. Ideologia juridica si-a pus amprenta asupra intregii spiritualitati romane, i-a imprimat caractere specifice, astfel incat ideile si instututiile juridice au dobandit o puternica identitate proprie, delimitandu-se tot mai clar de alte idei si institutii sociale.