Aparuta din necesitatea practica a cunoasterii realitatii economice, contabilitatea a inregistrat un proces continuu de dezvoltare, parcurgand mai multe etape. La inceput si inca multe secole, s-a statuat ideea ca activitatea de a organiza si tine contabilitatea este o activitate cu caracter practic. Odata cu dezvoltarea societatii, insa, s-au acumulat noi modalitati si strategii de a organiza si conduce contabilitatea. Asa se face ca, in prezent, este de neconceput organizarea si conducerea contabilitatii in afara unor elemente de maxima rigurozitate stiintifica.
Rigurozitatea stiintifica a desfasurarii unor activitati sau domenii de preocupare umana confera acelui domeniu statutul sau caracterul de stiinta. Pentru ca un domeniu de preocupare umana sa fie si stiinta, el trebuie sa faca urmatoarele dovezi:
-sa aiba un obiect propriu de investigare;
-sa foloseasca o metoda proprie de cercetare;
-sa descopere legi si sa stabileasca legitati;
-sa foloseasca un limbaj propriu.
1.Obiectul contabilitatii
A defini obiectul contabilitatii inseamna a preciza grupul de fapte si categoria de fenomene de care contabilitatea se ocupa, a preciza unghiul propriu de vedere sub care contabilitatea abordeaza faptele si fenomenele respective si a determina raporturile cu caracter invariabil ce se stabilesc intre fapte si fenomene, pe de o parte, si cauzele care le-au generat, pe de alta parte.
Toate acestea trebuie clarificate in conditii specifice de timp si loc.
A defini obiectul contabilitatii inseamna, in final, a defini contabilitatea ca stiinta.
Definim contabilitatea ca fiind stiinta care observa ansamblul miscarilor de valori exprimate in bani, dintr-un perimetru de mica sau mare intindere, precum si raporturile economico-juridice ce se stabilesc intre organismele economiei nationale si care provoaca decontari banesti intre ele; calculele contabilitatii reflecta, deodata, miscarea si transformarea mijloacelor, precum si a resurselor, in ordinea in care au avut ele loc si dupa destinatia lor in procesul reproductiei sociale.
Din definitie rezulta urmatoarele:
se constituie ca obiect al contabilitatii totalitatea valorilor materiale si banesti ce apartin agentului economic, precum si raporturile de drepturi si obligatii, cu valoare economica, ale agentului economic fata de terte persoane, adica patrimoniul agentului economic ;
unghiul propriu de vedere sub care intelege contabilitatea sa faca abordarea patrimoniului este cel valoric;
abordarea obiectului propriu (al patrimoniului) de catre contabilitate se realizeaza simultan, dintr-o dubla perspectiva: a mijloacelor economice si a resurselor ; aceasta abordare se realizeaza in ordinea in care faptele si fenomenele au loc, adica cronologic ;
perimetrul de valori unde se afla patrimoniul este de mai mica sau de mai mare intindere, incepand cu agentul economic si terminand cu economia nationala. Prezinta interes organizarea contabilitatii la nivelul agentului economic.
Astfel, am facut dovada obiectului propriu al contabilitatii.
2. Metoda contabilitatii
Pentru realizarea obiectului propriu, contabilitatea se foloseste de o serie de tehnici si procedee specifice, instrumente adecvate, reguli si principii bine conturate.
Totalitatea tehnicilor si procedeelor utilizate de contabilitate pentru realizarea obiectului propriu formeaza metoda contabilitatii.
Cuvantul «metoda» provine din cuvintele grecesti « meta » = « cu » si « hodos » = « cale ». Prin urmare, definim metoda contabilitatii ca fiind drumul pe planul gandirii sau calea de urmat pe planul ratiunii, in realizarea obiectului propriu. Numai o parte din procedee formeaza, insa, metoda contabilitatii si anume numai procedeele specifice ei. De aceea procedeeele utilizate de contabilitate sunt structurate in:
a)procedee generale;
b)procedee comune;
c)procedee specifice.
a) Procedeele generale sunt acele procedee utilizate de toate stiintele, deci si de catre contabilitate. Acestea sunt: observarea, clasificarea, compararea, rationamentul, analiza si sinteza.
Observarea este procedeul prin care o realitate este inregistrata (consemnata). Contabilitatea se foloseste de observare prin inregistrarea realitatii economice pe diversi suporti fizici (documente, aparate, suporti magnetici). Contabilitatea va consemna obiectul sau de investigatie si il va oferi mai departe ca informatie.
Clasificarea este procedeul prin care, pornind de la anumite criterii, se pot constitui subgrupe, grupe si clase de elemente omogene. Contabilitatea se foloseste de clasificare in structurarea patrimoniului.
Compararea este procedeul prin care se pun fata in fata doua fenomene si se raporteaza unul la celalalt. Contabilitatea, in abordarile sale, pune fata in fata mijloacele cu resursele economice, ca doua fatete ale aceluiasi patrimoniu.
Rationamentul este procedeul prin care se formuleaza anumite adevaruri pe baza unor informatii existente, despre o anume realitate. Contabilitatea se foloseste de rationament in toate demersurile sale de tratare si redare a patrimoniului.
Analiza este procedeul prin care o realitate complexa este divizata si studiata in parti componente, pana la cele indivizibile. Contabilitatea foloseste analiza in cunoasterea fiecarei structuri patrimoniale.
Sinteza este procedeul invers analizei si consta in unificarea elementelor structurale pe diverse niveluri de detaliere, pana la fenomenul final, complex, in vederea caracterizarii lui. Contabilitatea se foloseste de sinteza prin structurarea elementelor patrimoniale in subgrupe, grupe, clase, pana la intreg patrimoniul si cunoasterea acestuia, in ansamblul lui.
