Cele mai vechi vestigii ale existentei si activitatii omului in spatiul carpato danubiano pontic dateaza din epoca paleoliticului cu aprox 50 mii ani inainte de Hristos. Odata cu trecerea de la paleolitic la neolitic apar gintile ca forma de organizare, acestea reprezentau grupuri umane in care descendenta era urmarita pe linie materna in fruntea gintii aflandu-se femeia cea mai invarsta.

Mai multe ginti se grupau in fratrib formata din 2- 4 ginti, iar mai multe fratii formau un trib. Cu timpul se produce o specializare a triburilor, unele devenind crescatoare de animale iar altele cultivatoare de pamant. Odata cu utilizarea pe scara larga a bronzului a fost posibila realizarea unui insemnat progres economic dar si in planul organizarii si consolidarii triburilor.



Astfel triburile incep sa se organizeze din punct de vedere militar, se construiesc mici cetati iar razboinicii, incep sa ocupe un loc din ce in ce mai importatant in cadrul comunitatilor umane. Familia patriarhala condusa de barbatul cel mai batran si experimentat ajunge celula de baza a societatii. Acesta familie avea in proprietate un lot propriu din pamantul comun iar in proprietate privata produsele muncii si uneltele si vitele de munca.

Sistemul penal aplicat in cadrul comunitatilor patriarhale se baza pe legea talionului , cel vinovat fiind supus oprobiului public, si era obligat sa se sinucida sau sa paraseasca comunitatea. Relatia dintre triburi devin relatii conflictuale odata cu trecerea la epoca fierului care marcheaza desprinderea treptata a aristrocratiei militare care treptat acapareaza functiile de conducere.