Tendinta de integrare s-a manifestat cu o forta deosebita peste tot in lume in perioada postbelica, fiind, indiscutabil, una dintre cele mai importante trasaturi ale lumii contemporane. Dintre toate formele de integrare existente pe glob, Uniunea Europeana reprezinta, la ora actuala, realizarea cea mai avansata, un model si pentru alte state dornice sa paseasca pe acelasi drum.
Uniunea Europeana si chiar formele de integrare europeana anterioare acesteia, nu au aparut pe un teren gol. Dimpotriva, aceasta idee a preocupat, cu multa vreme inainte, pe ganditori si oameni politici. Istoric vorbind, chiar din secolul al doilea al erei noastre a aparut necesitatea crearii unor comunitati de popoare, indeosebi din motive militare, de aparare.
Au urmat dorintele lui Carol cel Mare de a crea o unitate intre tarile europene, iar apoi, in secolul al XVIII-lea si indeosebi in secolul al XIX-lea, ideile unor ganditori precum Victor Hugo, caruia ii apartine sintagma "Statele Unite ale Europei", Saint-Simon, Alphonse de Lamartine etc. in secolul al XX-lea, ideea incepe sa se faca auzita tot mai des, prin voci ca cea a lui Anatol Leroy-Beaulieu, a contelui Richard Coudenhov-Kalergi, a ministrului de externe francez Aristide Briand. Abia dupa al doilea razboi mondial, insa, aceste idei incep sa capete un contur mai ferm.
