Conform Codului comercial roman, parti al raportului juridic de drept comercial pot sa fie atat comerciantii cat si necomerciantii (concluzie ce rezulta din instituirea, prin art. 3 Cod comercial, sistemului obiectiv al faptelor de comert).
in aceste conditii, reglementarile Codului comercial se aplica oricarei persoane ce savarseste un fapt de comert obiectiv, independent de calitatea sa de comerciant ori necomerciant. Dar, chiar daca o persoana savarseste, in mod accidental, un fapt de comert obiectiv si, astfel, raportului juridic nascut ii sunt aplicate reglementarile comerciale, aceasta persoana nu dobandeste, in mod automat, calitatea de comerciant, ea pastrandu-si calitatea de necomerciant (art.9/C.com.).
2. Comerciantii persoana fizica
Persoanele fizice au calitatea de comerciant daca savarsesc fapte de comert cu caracter profesional, in conceptia Codului comercial comerciantul persoana fizica fiind definit nu prin apartenenta sa la un anumit grup profesional, ci prin actele si operatiunile (faptele de comert) pe care le savarseste.
Persoana fizica are calitatea de comerciant atat in cazul in care-si desfasoara activitatea in mod independent cat si daca activitatea sa se desfasoara in cadrul unei asociatii familiale .
a. Dobandirea calitatii de comerciant
Art. 7/C.com. statuteaza ca “sunt comercianti aceia care fac fapte de comert avand comertul ca o profesiune obisnuita”.
Din aceasta reglementare rezulta ca, pentru a dobandi calitatea de comerciant, persoana fizica trebuie sa indeplineasca doua conditii : sa savarseasca fapte de comert, iar acestea sa fie savarsite ca o profesiune obisnuita;
La aceste doua conditii, in doctrina se considera ca mai trebuie sa se adauge si o a treia conditie , aceea ca faptele de comert sa fie savarsite in nume propriu, pentru ca astfel comerciantii persoana fizica sa se delimiteze de auxiliarii comertului.
