In ultimii ani, in domeniul psihologiei personalitatii, s-a impus tot mai viguros o noua viziune asupra personalitatii, cunoscuta sub numele modelul Big-Five (celor cinci mari factori). Rezultatele cercetarilor intreprinse in numeroase contexte culturale si lingvistice diferite, par a confirma faptul ca, la cel mai inalt nivel de abstractie, oamenii tind sa grupeze termenii ce denota diferente individuale de personalitate in cinci mari categorii.
Aceste dimensiuni, relativ independente, sunt denumite uneori factori, deoarece sunt relevante prin metoda statistica a analizei factoriale. Initial vazute doar prin prisma unui program descriptiv, unele dezvoltari teoretice recente merg mai departe, considerand cele cinci dimensiuni drept tendinte fundamentale ale personalitatii, comune tuturor oamenilor, avand un rol definitoriu in modelarea diferentelor individuale fenotipice, acestea din urma luand nastere din interactiunea tendintelor cu presiunile specifice mediului cultural.
Stabilirea unui acord in ceea ce priveste existenta si interpretarea acestor dimensiuni fundamentale ale personalitatii si demonstrarea universalitatii lor, ar avea un efect benefic major, atat in domeniul teoretic, cat si in sfera aplicatiilor practice din campul psihologiei personalitatii. Un cadru de referinta larg acceptat ar facilita comunicarea si cooperarea cercetatorilor de orientari teoretice diferite. De asemenea, ar permite focalizarea cercetarilor asupra unor aspecte considerate esentiale si o acumulare sistematica de cunostinte in raport cu acestea. in ce priveste domeniul aplicativ, adoptarea modelului Big-Five pe scara larga ar constitui o garantie pentru constituirea unor instrumente de evaluare a personalitatii, care sa investigheze exhaustiv sfera diferentelor individuale.
Taxonomiile de personalitate
Ideea mai mult sau mai putin explicita a existentei la baza personalitatii a unui numar de trasaturi stabile a condus in mod firesc, ca un urmator pas logic, la incercarea inventarierii si sistematizarii acestora. Cu alte cuvinte, inainte de a trece la studiul lor aprofundat, se impunea intocmirea unei taxonomii a trasaturilor de personalitate. O taxonomie poate fi definita drept "cadru sistematic, general acceptat pentru distingerea, ordonarea si denumirea tipurilor si grupurilor din interiorul unui domeniu (Briggs, 1989). in biologie, de exemplu, taxonomia lui Linnee a stabilit clasificarea sistematica a plantelor si animalelor si o nomenclatura standard.
