Elementul decisiv in dezvoltarea teoriei informatiilor si a tehnologiilor asupra comunicarii l-a constituit trecerea comunicarii de la formele de comunicare publica si comunicare interpersonala la forma comunicarii de masa si la aparitia mijloacelor de comunicare in masa – mass-media in a doua jumatate a secolului XIX.
Din punct de vedere istoric, evolutia mediilor moderne de comunicare incepe odata cu inventarea tiparului de Guttenberg (1434/1439), dar abia in secolul XVII apar primele ziare tiparite regulat (Dragan, 1996, 53-54; Popa, 2002, 120) . Datorita perfectionarii tiparului si organizarii postei (ca serviciu permanent) apare o inovatie atat in suportul tehnologic (posibilitatea transmiterii informatiei regulat) cat si in plan social (o institutie specializata in comunicarea de masa) (Popa, 2002, 121). Ziarele moderne au o serie de caracteristici, care au fost sintetizate de F. Balle astfel: (a) Au o aparitie regulata; (b) Vizeaza mai multe obiective – informatia, publicul, divertismentul; (c) Au un suport comercial – retelele de difuzare; (d) Sunt receptate de un public larg; (e) Pretul lor de vanzare este accesibil (Dragan, 1996, 57). La sfarsitul secolului XIX – inceputul secolului XX apare radioul, descoperit de Marconi – 1896/1897 – iar anii 1925-1930 marcheaza aparitia televiziunii ca mijloc de informare in masa.
Studiul sistematic al comunicarii a fost influentat de schimbarile tehnologice si sociale. La inceputul secolului XX comunicarea a fost studiata in scopul de gasirii mijloacelor pentru a marii influenta politica a ziarelor si a masura consecintele morale si sociale ale filmului si radioului (apoi ale televiziunii); in timp ce in anii ’50 analiza comunicarii a fost ghidata mai ales de preocupari practice si a fost influentata de dezvoltarea informaticii, a matematicii si ciberneticii. in anii ’80 conceptul de „informatie” se aplica la nivel general, astfel incat se vorbeste de „societatea informationala” care poate fi identificabila prin caracteristici proprii. Se poate spune astfel ca abordarile actuale ale informatiei si tehnologiilor in studiul comunicarii prezinta o serie de caracteristici (McQuail, 1993, 76):
1. Informatia si comunicarea pot fi masurate si cuantificate;
2. Comunicarea si informatia devin forte componente ale vietii de zi cu zi, ele sunt „marfuri”, bunuri;
3. Informatia si comunicarea sunt elemente-reper in functie de care se defineste gradul de dezvoltare al societatii.
