Ca urmare a inflatiei ridicate, agravate in contextul liberalizarii in etape a preturilor din economia romaneasca, politica monetara promovata de BNR a avut un pronuntat caracter restrictiv (mai ales in perioada 1993-1997). Desi BNR a majorat semnificativ ratele de dobanda la creditele de refinantare, urmarind sa le stabileasca la un nivel real pozitiv, ele au ramas la nivele real negative (perioada 1993-1998) si au avut un rol modest in calitate de instrument de politica monetara.
Pe baza datelor din tabelul prezentat anterior se pot desprinde urmatoarele concluzii:
- marja dobanzilor practicate de BNR in perioada analizata a fost superioara celei practicate de bancile comerciale, ceea ce a condus la obtinerea de catre banca centrala a unor rezultate financiare pozitive, semnificative, care insa s-au reflectat, prin filiera sistemului bancar, in costurile agentilor economici titulari de credite;
- nivelul dobanzilor pasive practicate de BNR s-a situat cu mult sub nivelul ratei inflatiei, fiind astfel un factor de decapitalizare a bancilor;
- nivelul scazut al dobanzilor pasive practicate de bancile comerciale, precum si situarea lor cu mult sub nivelul ratei inflatiei (mai ales in anii 1993, 1994, 1997) a determinat decapitalizarea agentilor economici cu excedent temporar de lichiditati, franarea procesului de economisire in moneda nationala si slabirea increderii in aceasta.
