Hegel incepe sectiunea consacrata filosofiei antice grecesti din Prelegerile de istoria filosofiei cu observatia ca toti oamenii cultivati din Europa „se simt in largul lor“ cand este vorba despre Grecia. Ar exista deci o consonanta spirituala ancestrala care-i face pe occidentali „sa se simta la ei acasa“ ori de cate ori aud vorbindu-se despre Grecia.
Gandul filosofului german sugereaza ca matca spiritului occidental este vechea Elada. in favoarea acestei teze pledeaza convingator faptul ca stiinta, arta si filosofia occidentala isi au, toate, nu numai izvoarele, ci si matricea configuratoare fundamentala in Grecia antica. Datoram grecilor atat spiritul teoretic, cat si pe cel practic. Caci nu numai rigoarea gandului, ci si constiinta faptei tot la ei a prins, pentru prima oara, consistenta.
Tot grecii au descoperit demnitatea individului si valoarea libertatii, au gandit primii in termeni teoretici raporturile dintre individ si colectivitate, au „cantarit“ binefacerile si exigentele traiului oamenilor in comun, punand bazele stiintei politice si pe ale moralei si „inventand“ cea mai rezonabila forma de organizare politica a societatii din cate a cunoscut istoria – democratia. Au creat alfabetul, pe care-l va prelua aproape intregul Occident, au faurit tiparele logice definitive in care va gandi umanitatea, au intemeiat un numar impresionant de stiinte, au fixat pentru milenii canoanele artei occidentale, au pretuit frumusetea corpului si virtutile spiritului uman, au stimulat competitia libera a valorilor si au cinstit spiritul sportiv...
Cine sunt, de fapt, grecii, acest admirabil popor, care a marcat atat de profund nu doar destinul Occidentului, ci si pe al intregii umanitati?
Sa precizam, mai intai, ca grecii nu s-au numit niciodata pe ei insisi greci (vor fi „botezati“ graeci mult mai tarziu de catre romani); in epoca miceniana ei erau cunoscuti, mai ales sub numele de aheeni, fapt atestat si de poemele homerice, cele mai timpurii creatii literare grecesti care ne-au parvenit. La sfarsitul epocii obscure (secolul VIII i.Hr.) toti termenii anteriori care-i denumeau fusesera deja inlocuiti de hellen, iar Hellas devenise denominativul care desemna arealul pe care-l ocupau. in intreaga antichitate Hellas n-a denumit insa o tara, caci grecii nu vor fi niciodata uniti din punct de vedere teritorial sau politic, ci, mai degraba, o abstractie, cum va fi, de exemplu, crestinatatea pentru Evul Mediu ori lumea araba pentru epoca noastra.
