Pretul reprezinta cantitatea de moneda platita pentru achizitionarea de bunuri si servicii in cadrul relatiilor bilaterale de piata. Conditia esentiala a formarii pretului o constituie existenta schimbului.
Economia de piata este caracterizata prin existenta urmatoarelor elemente:
- unitatile economice autonome;
- relatiile de vanzare-cumparare intre unitati;
- pretul liber (manifestarea concurentei legale).
- in economia planificata, autonomia limitata a intreprinderilor, subordonate planului national unic, a condus a stabilirea unor preturi fixe sau limitate de catre stat.
Intelegerea notiunii de pret necesita definirea notiunii de valoare. Exista doua teorii cu privire la valoare, si anume:
a) Teoria obiectiva - conform acesteia, valoarea este definita de caracteristicile intrinseci ale unui bun obtinut prin munca si de relatiile producator-consumator si consumator-obiectul material al bunului, fiind data de munca incorporata in marfa si de utilitatea marfii. Valoarea de schimb a bunurilor este data de cantitatea de munca necesara pentru obtinerea lor, performantele tehnico-calitative, importanta si raritatea bunurilor.
Conform economiei politice clasice, munca este singura care serveste la aprecierea si compararea valorii marfii. Astfel, pretul natural (real) al marfii este dat de munca, iar pretul nominal este dat de cantitatea de bani. in pret intervin si elemente de acumulare a capitalului (profit) si de fiscalitate. Sustinatorii acestei teorii se gasesc pe pozitia producatorilor.
b) Teoria subiectiva - apeleaza la valoarea estimativa pe care consumatorul o ataseaza bunurilor, determinata de gradul de satisfacere a nevoilor de consum, calitatea si raritatea bunurilor. Valoarea estimativa medie se transforma in valoare de schimb cand se evalueaza in pret. Sustinatorii acestei teorii se afla pe pozitia consumatorilor.
