Microprocesorul este un circuit integrat care contine doua elemente importante: unitatea aritmetico logica (UAL) si unitatea de comanda si control (UC) a unei unitati centrale de prelucrare (CPU). Caracteristici ale microprocesorului: a. Viteza de lucru; b. Capacitatea maxima de memorie pe care o poate adresa c. Setul de instructiuni pe care le poate executa.
Viteza de lucru a microprocesorului este determinata de mai multi factori, si anume: Frecventa de ceas intern (166, …200, 250,..300…400...800 MHz sau 1,2...1,5 GHz). Ceasul intern are rolul de a masura in permanenta pulsul pe baza caruia componentele unui calculator isi coordoneaza activitatea. Unitatea de masura pentru frecventa ceasului intern este Hertz-ul, impreuna cu multiplii sai MHz sau GHz; Dimensiunile registrelor interne de date (8, 16, 32, 64 biti);
Dimensiunea memoriei cache (32KB, 512 KB). Memoria cache este o sectiune mica, de obicei de 32KB la 512 KB de circuite de memorie statica cu acces aleatoriu (SRAM) cu propria magistrala catre unitatea centrala de prelucrare (CPU), folosind la stocarea datelor si a codului de instructiune solicitate de CPU. Cand CPU are nevoie de aceste date din nou, ele vor fi furnizate la viteza microprocesorului.
Capacitatea maxima de memorie pe care poate sa o adreseze. In principiu este de retinut faptul, ca un microprocesor nu poate adresa o cantitate infinita de memorie, ci numai cantitatea impusa de procesul sau constructiv. De exemplu, primul microprocesor folosit la realizarea unui PC, Intel 8088, poate adresa maxim 1 MB de memorie, adica 16 segmente de 64KB.
