Cocaina este un drog stimulant puternic, avind un mare potential adictiv si care actioneaza direct asupra structurilor cerebrale. Multa vreme utilizata drept “panaceu universal” in compozitia multor potiuni sau preparate tonice la sfirsitul sec. XIX, cercetata si de Freud in 1884, cocaina a fost etichetata ca “drog cu mare potential adictiv” in anii 1980 – 1990 odata cu extinderea necontrolata a consumului sau in USA in special, unde a inlocuit tot mai mult heroina. in fapt este unul dintre drogurile cele mai vechi: hidrocloratul de cocaina a fost izolat inca din secolul trecut si folosit ca anestezic local din 1890, pentru efectele sale vasoconstructive. Cocaina pura a fost initial extrasa din frunzele arbustului Erytroxylon Coca care creste in stare primara in Peru si Bolivia.



Clasificare. in esenta, exista doua forme chimice ale cocainei: cocaina hidroclorida, care este o sare si cocaina baza. Cocaina hidroclorida este o pulbere alba, solubila in apa ce poate fi administrata i.v. sau prizata nazal. Cocaina baza se refera la un compus ce nu a fost neutralizat cu un acid pentru a forma o sare. forma aceasta este consumata mai ales prin fumat.

Denumiri argotice. Cocaina este in genere comercializata pe strada sub denumiri diverse: "zapada", "coke", “C”, “fulg”, “blow”, etc. Vinzatorii in general o dilueaza cu pudra de talc, zahar sau alte substante active cum ar fi procaina sau amfetaminele. “Crack”-ul este denumirea argotica pentru cocaina baza care se fumeaza dupa ce a fost procesata cu amoniac sau bicarbonat de sodiu. Termenul deriva de la sunetele sub forma de pocnituri pe care le aude cel cere fumeaza aceasta forma de cocaina pe parcursul instalarii efectelor drogului, in decurs de circa 10 sec.