Psihologia judiciara este un domeniu de cunoastere relativ tanar, in plina expansiune si din ce in ce mai popular in toata lumea (Arrigo, 2000). Datorita impactului mass-media, artei cinematografice si romanelor politiste, atat disciplina propriu-zisa cat si expertii-practicieni in psihologie judiciara sunt inconjurati de o anume "aura a senzationalului si misterului": identificarea si captarea criminalilor in serie dupa indicii si probe vagi, patrunderea in intimitatea mintii unor psihopati sexuali, duelul psihologic si arta hartuirii unor criminali evadati - iata doar judiciare (puteti urmari, in calitate de mostre de astfel de produse media, de exemplu, mini-serialele "CSI - Investigatii" sau "Cracker - psihologia crimei").
De facto, psihologia judiciara nici pe departe nu se reduce la studiul crimelor extreme si criminalilor senzationali, la fel cum nu toti practicienii ce beneficiaza de cunostintele acestei discipline sunt criminalisti. in spatele preocuparilor spectaculoase, inoculate publicului larg, se afla multe subiecte de rutina, abordate in baza cunostintelor din cele mai diverse arii ale stiintelor juridice si stiintelor psihologice. La randul lor practicienii care folosesc cunostintele reunite sub cupola psihologiei judiciare sunt mult mai diversi, implicati de cele mai multe ori in activitati de rutina.
