Ratiunile care justifica necesitatea studierii teoriilor personalitatii, de catre studentul la Facultatea de Asistenta sociala, nu sunt nesemnificative nici sub raport numeric, si nici sub aspectul importantei. Astfel, un prim si - poate necesar punct de plecare in explicarea acestor ratiuni l-ar putea constitui simpla referire la enuntul definitoriu pentru sistemul serviciilor sociale: serviciile sociale reprezinta ansamblul complex de masuri si actiuni realizate pentru a raspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, in vederea prevenirii si depasirii unor situatii de dificultate, vulnerabilitate sau dependenta pentru prezervarea autonomiei si protectiei persoanei, pentru prevenirea marginalizarii si excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale si in scopul cresterii calitatii vietii. Simpla raportare la aceasta definitie, in incercarea noastra de a gasi raspunsuri la intrebarea legata de utilitatea studierii teoriilor personalitatii, va fi de natura a edifica asupra motivelor care fundamenteaza atare demers de studiu.

Din capul locului, enuntul definitiei sus-mentionate trimite spre aprofundarea dimensiunilor ce caracterizeaza individul uman deopotriva in „relatia” cu el insusi, precum si in relatiile cu cei din jurul sau. Vorbind de „nevoi…individuale, familiale sau de grup”, ne referim – in mod implicit – la modul in care interpretam elementele din care este alcatuit universul in care fiintam, si cand spunem aceasta avem in vedere inclusiv (si poate cel mai mult!) maniera in care inter-relationam cu semenii. Iar atare maniera ne este dictata, inainte de orice, de trasaturile de personalitate ale fiecaruia dintre noi; existam, deci inter-relationam (nu exista viata umana fara inter-relationare!), incercam sa intelegem cat mai mult din ceea ce ne inconjoara, acordand semnificatii in maniera proprie, atare lucru implicand, pe langa procese de ordin cognitiv, si rolul factorilor de personalitate.



Aprofundarea cunostintelor referitoare la personalitate este de natura a imbunatati calitatea relatiilor interumane in general, iar atare afirmatie capata accente imperative in cazul exercitarii unor profesiuni precum cea de psiholog sau de asistent social: avem nevoie sa intelegem elementele definitorii ale personalitatii pentru a putea raspunde in mod cat mai optim cerintelor impuse de asemenea profesiuni. Faptul de a reusi identificarea la client a predominantei unor trasaturi de personalitate (referirea nu vizeaza pretentia unei cunoasteri exhaustive a acestor trasaturi, atare fapt nefiind posibil fara aplicarea unor instrumente specifice, ci doar a unora foarte generale) va fi de natura a ne simplifica, intr-o anumita masura, relatia cu clientul.

Un alt motiv pentru necesitatea ca studiului personalitatii sa ii fie alocat un spatiu adecvat il constituie si curiozitatea fireasca, dorinta de a sti si de a intelege cat mai multe despre propriul comportament. Ce anume sta la baza modului in care ne comportam, gandim si simtim intr-un anume fel? Ce determina ca o persoana sa manifeste agresivitate, o alta inhibitie, una sa fie foarte curajoasa, iar alta tematoare, una sociabila, iar alta timida etc.? De ce, desi provin din aceeasi parinti, avand parte de unul si acelasi proces, respectiv mediu de educatie si dezvoltare, copiii (frati/surori) actioneaza (inteleg sa se comporte in moduri) atat de diferite? Care sunt atributele care determina ca anumiti indivizi sa devina oameni de succes in cariera (si nu numai) in timp ce altii, cu acelasi potential esueaza continuu? De buna seama ca nevoia de a ne cunoaste pe noi insine, curiozitatea de a descoperi dedesubturile motivelor si temerilor noastre este foarte puternica pentru cei mai multi dintre noi. Examinarea variatelor perspective asupra personalitatii va permite dobandirea cel putin a unui modest volum de informatii pentru dificila si nesfarsita sarcina de a ne cunoaste pe noi insine.