Primele referiri la modul in care indivizii isi construiesc si utilizeaza reprezentari ale realitatii sociale apar in opera lui Carl Gustav Jung. Teoria acestuia referitoare la inconstientul colectiv si arhetipuri este o prima prefatare a paradigmelor stiintifice de studiu ale cognitiei si reprezentarilor sociale.

In conformitate cu acceptiunea lui Jung, inconstientul colectiv este o achizitie filogenetica si spre deosebire de inconstientul individual care reflecta in cea mai mare masura experienta personala, inconstientul colectiv reflecta experienta speciei. in acceptiunea lui Jung inconstientul colectiv este un inconstient supraindividual.

Arhetipurile1 sunt elementele constituente ale inconstientului colectiv. Arhetipurile sunt caracterizate de o dinamica pe care nu o putem atribui individului.

Jung elaboreaza teoria arhetipurilor combinand experienta clinica dobandita in cei 10 ani de munca in spitalul de psihiatrie condus de Bleuler cu bogatele sale cunostinte de istoria culturii si religiei. Prezentam in cele ce urmeaza un exemplu ilustrativ al acestei integrari ingenioase.

Intr-unul dintre cazurile de schizofrenie Jung citeaza urmatoarea secventa deliranta: „Nu se poate sa nu vedeti penisul soarelui: cand imi misc capul incoace si incolo, se misca si el si astfel se naste vantul” (Jung, 1994, p. 30). Jung pune in corespondenta productia deliranta a acestui pacient cu o serie de teme pe care le identifica pe de o parte in pictura (reprezentarea iconografica a pogorarii Sfantului Duh sau a Bunei Vestiri), iar pe de alta parte intr-o serie de texte liturgice antice publicate de Albrecht Dietrich (liturghia lui Mithra).

Din aceste texte, Jung extrage urmatorul text pe care il considera relevant pentru interpretarea fragmentului delirant expus anterior: „... drumul zeilor vizibil va fi aratat de zeul soare, tatal meu; tot astfel va deveni vizibil si asa numitul tub, originea vantului. Caci vei vedea atarnand din discul solar ceva ca un tub: si anume cand este inspre regiunile din vest apare intotdeauna vantul de est; cand este produs celalalt vant datorita orientarii spre regiunile de est, vei vedea in mod asemanator dupa regiunea aceluia intoarcerea chipului” (Jung, 1994, p. 31). Pentru interpretarea aceleiasi secvente, Jung mai invoca si o serie de produse culturale care descriu (mentioneaza, reflecta) relatia Dumnezeu, soare, vant.