Psihopedagogia comportamentului deviant

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu Tanasoiu Monica
Termenul de devianta a fost utilizat pentru prima data in anul 1938 de catre sociologii americani T. Sellin ca ansamblul comportamentelor indreptate impotriva normelor de conduita sau a ordinii institutionale si de catre R. Merton care considera devianta drept o reactie normala a oamenilor normali in conditii anormale.

Astazi, definitia deviantei, ca si a delincventei – cum vom vedea mai jos - se poate realiza diferit in functie de criteriul utilizat. Cele mai frecvente criterii sunt criteriul normativ si cel statistic:
a) Dupa criteriul normativ, devianta reprezinta o conduita care incalca normele scrise sau nescrise ale societatii, sau ale unui grup social particular. Nota caracteristica pentru actul deviant este incalcarea normei si drept consecinta, dezaprobarea sociala. Cand actul nu mai este dezaprobat, el inceteaza a mai fi deviant. Prin urmare, ceea ce numim deviant, depinde de contextul normativ care reglementeaza comportamentele considerate ca fiind normale;
b) dupa criteriul statistic devianta este o abatere semnificativa de la media comportamentelor membrilor grupului sau ai societatii. media sugereaza „omul mediu”, caci „tipul normal se confunda cu tipul mediu.” (Durkheim)

Indiferent care dintre criterii ar fi utilizat, reprezentand un tip de comportament care se opune celui mediu, normal, conventional sau conformist, prin incalcarea unor norme scrise sau nescrise ale societatii, termenul devianta este utilizat in doua acceptiuni distincte: in raport cu normele sociale si culturale (definitia sociala) si in raport cu codurile legale formale (definitia legala sau juridica).



a)Acceptiunea sociala
in sens larg, deviantele sociale sunt acele forme de comportament care violeaza normele sociale, in general, indiferent daca ele sunt condamnate sau nu de catre legea juridica. in sens restrans, deviantele sociale desemneaza conduitele care se abat de la medie, fara a incalca normele juridice. in acest sens, devianta tine de interpretare. Privita istoric sub acest inteles restrans, devianta sociala este ca si frumusetea: exista numai in ochii celui ce o priveste3. Ceea ce afirma Durkheim despre infractiune este valabil pentru intreaga clasa a deviantei: nu o condamnam pentru ca este o infractiune, ci este infractiune pentru ca o condamnam. Aceste acte nu sunt o amenintare suficienta pentru ordinea sociala incat sa fie condamnate legal.

b) Acceptiunea legala (juridica)
Actiunile care sunt prohibite prin coduri legale formale si in cazul carora exista pedepse pentru cei care le comit sunt considerate deviante din punct de vedere legal, constituind clasa delinctelor. Autorul unui delinct este un delincvent. Prin urmare, devianta legala reprezinta delincventa.
Pe langa delinctele grave, universal reprimate, cum sunt incestul, rapirea, violul, omorul sau furtul, delinctele minore difera de la societate la societate, in raport cu dinamica legislativa. Ceea ce este considerat devianta in sensul legal variaza istoric si geografic. Cand delinctul vizeaza minorii, vorbim de delincventa juvenila in clasa careia intra pe langa acte ce care definesc delincte in general si altele care sunt specific legate de varsta, cum ar fi “starea de neascultare” sau “chiulul de la scoala”.

Termenul de delincventa juvenila (in sens larg) desemneaza conduite inadecvate ale tinerilor care n-au implinit varsta majoratului, fiind aplicat celor care transgreseaza legea (delincventa in sens legal, restrans), ca si celor abandonati fiind de parinti si educatori se integreaza in anturaje potential delincvente avand un comportamentul de evaziune, celor care au fugit de la domiciliu sau din mediul scolar, vagabondand, celor care au tulburari de comportament (delincventa in sens social, larg). punctul de vedere legal reduce delincventa la raportul cu norma penala si urmarile vatamatoare ale actiunilor care sunt sanctionate juridic.