Intrucat deficienta mintala desemneaza o realitate complexa, un fenomen biopsiho- social foarte eterogen determinat de varietatea cauzelor, de gradul diferit de manifestare si de tulburarile asociate, termenul de deficienta mintala nu se refera la o entitate, la un tablou clinic unitar si deci nu ii corespunde o unitate structural-functionala, biologica sau psihologica.
Termenul de deficienta mintala este doar o notiune care include variate forme si tipuri care au in comun insuficienta mintala si care confirma ideea unitatii in diversitate si in acest domeniu. Dupa o analiza a diferitelor definitii ale deficientei mintale, Jordan si Clausen constatau in 1967 ca acestea erau concepute pentru a le servi pedagogilor, medicilor sau psihologilor, mergand pana la a afirma ca d.m. nu era inca definita.
Actualmente majoritatea specialistilor o propun pe cea data in 1973 de Asociatia Americana a Deficientei Mintale (A.A.D.M.). Aceasta tine cont de trei criterii: functionarea intelectuala semnificativ inferioara mediei, deficitul comportamentului adaptativ si manifestarea deficientei in cursul perioadei de dezvoltare. Criteriul functionarii intelectuale semnificativ inferioare mediei indica faptul ca pentru ca o persoana sa fie diagnosticata ca d.m., ea trebuie sa obtina un QI inferior sau egal cu 70 in cadrul administrarii unuia sau mai multor teste standardizate de inteligenta generala. Din moment ce eroarea pentru masurarea QI este de 3-4 unitati, limitele intre care se presupune diagnosticul de d.m. sunt de 66-74 sau 62-78. Masurarea QI permite, de asemenea, precizarea mai multor nivele de d.m. (usoara, moderata, severa, profunda).
Aceasta utilizare a criteriului QI permite stabilirea unui diagnostic pe baza rationamentului clinic. Ea permite, astfel, evitarea efectelor negative ale utilizarii rigide a cifrelor obtinute in urma evaluarii. Ross afirma in 1980 ca este total nerezonabila etichetarea unui copil ca fiind cu d.m. usoara sau moderata doar pe baza unei diferente de un punct la QI.
CUPRINS
Modul I
Definirea si caracterizarea generala a deficientei de intelect…………………………4
1. Terminologia folosita pentru desemnarea deficientei de intelect………………….9
Clasificarea deficientelor mintale………………………………………………………..11
2. Pseudodeficienta mintala……………………………………………………………13
3. Etiologia deficientei de intelect…………………………………………………….16
Factorii ereditari-genetici…………………………………………………….16
Factorii exogeni (non-genetici)………………………………………………17
Factorii psihogeni (psihosociali)……………………………………………..18
Modul II
Sindroame in care este prezenta deficienta mintala………………………………19
1. Sindromul Down………………………………………………………………….19
2. Sindromul Klinefelter. Sindromul Turner………………………………………
Sindromul Klinefelter………………………………………………………………...27
Sindromul Turner……………………………………………………………………..29
3. Deficienta mintala insotita de tulburari metabolice……………… ……………30
4. Formele xerodermice ale deficientei de intelect………………………………….33
Sindroamele neurocutanate
5. Formele dizostozice, endocrine si neurologice ale deficientei mintale…………..37
Modul III
Examinarea psihologica a deficientilor mintali……………………………………40
Etatea mintala, coeficientul de inteligenta,
evaluarea comportamentului adaptativ.
Modul IV
Procesul invatarii si invatarea operatorie la deficientii de intelect………………..44
Competentele cognitive ale acestora.
Abordarea cognitiva a receptarii si procesarii informatiei la deficientii de intelect……48
Modul V
Particularitati ale gandirii la deficientii de intelect…………………………………54
Particularitati ale memoriei la deficientii de intelect……………………………….60
Modul VI
Limbajul si comunicarea la deficientii de intelect. …………………………………64
Tipuri de tulburari de limbaj. ……………………………………………………….70
Modul VII
Reprezentarea de sine la copiii cu deficienta de intelect. ……………………………71
Modul VIII
Inteligenta sociala a deficientilor de intelect………………………………………….76
Bibliografie………………………………………………………………………….......88
