Psihopedagogia deficientilor vizuali, ca disciplina stiintifica, studiaza problemele cunoasterii psihologice si indrumarii educative a nevazatorilor si slabvazatorilor precum si procesul de recuperare sociala a acestora. Este o disciplina necesara personalului didactic care lucreaza cu copii cu deficiente de vedere totale sau partiale, parintilor acestor copii, cercetatorilor din domeniul respectiv, tuturor celor care, intr-un fel sau altul, vin in contact cu acesti copii si pot inrauri dezvoltarea lor fizica, psihica si sociala.Se intelege ca aceasta disciplina se bazeaza pe legitatile generale ale pedagogiei si psihologiei, aplicate la studierea, educarea si recuperarea nevazatorilor si slabvazatorilor. Aceasta disciplina nu reprezinta un simplu transfer al psihologiei si pedagogiei generale la un domeniu anume. Este vorba de un domeniu specific de cunoastere psihologica, actiune educativa si cercetare stiintifica. Dezvoltarea copiilor in conditiile lipsei totale sau partiale a functiei vizuale ridica probleme specifice, care cer o cercetare speciala pentru a se stabili o metodologie educationala adecvata situatiilor diverse care apar.Pornim de la faptul ca acesti copii au acelasi drept la educatie si la activitati recreative, la pregatire profesionala, autonomie si fericire in viata ca toti ceilalti copii. Exista astazi in lumea civilizata un consens ca si acesti copii trebuie sa se bucure de facilitatile educationale destinate majoritatii, adica de conditii normale. Exista si consensul pedagogic ca educatia lor trebuie axata nu atat pe deficienta cat pe posibilitatile de care ei dispun, in ciuda deficientei. Astazi stim ca handicapul este nu numai urmarea deficitului organic dar si un produs social si ca sta in puterea noastra sa prevenim si sa remediem starile de inadaptare, uneori mai daunatoare decat chiar deficienta primara. Acestor copii trebuie sa le intindem o mana frateasca, in numele solidaritatii umane. Trebuie sa ne depasim prejudecatile si anxietatile, sa ne cunoastem si sa invatam sa traim impreuna, spre binele nostru comun.Deficientele vizuale desemneaza pierderile partiale de vedere cunoscute sub denumirea de ambliopie cand vederea e afectata si dupa corectarea unui eventual viciu de refractie sau pierderile totale ale vederii cunoscute sub denumirea de cecitate. Diminuarea accentuata a vederii are consecinte atat fiziologice cat si psihologice.In termeni educationali ambliopii sunt cei care din cauza unei vederi deficitare nu pot fi instruiti prin metode obisnuite, nu pot urma cursurile unei scoli obisnuite fara a-si afecta si mai mult vederea dar pot fi instruiti prin metode speciale implicand vederea; orb este acea persoana care nu are vedere sau al carei vaz e atat de diminuat incat educatia sa necesita metode si mijloace care sa nu implice vederea.Dupa acuitatea vizuala deficientele vizuale sunt:- cecitate absoluta - incapacitatea de a percepe lumina;- cecitate practica - capacitatea vizuala este intre 1/200 si 0;- ambliopie grava - capacitate vizuala intre 1/20 si 0;- ambliopie medie - intre 1/20 si 1/5; intre 0,05 si 0,2;- ambliopie usoara - percepe 1/5 din capacitatea normala,
PSIHOPEDAGOGIA DEFICIENTULUI DE VEDERE
label
Cursuri
calendar_month
2009-08-20, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:56
history_edu
Anonim