Orice sechela posttraumatica in articulatia genunchiului determina o gonalgie de intensitate variabila, continua sau intermitenta in ortostatism, in mers sau chiar in repaus. Ca metode antalgice folosim: a).medicatie antiinflamatorie: antalgice prin administrare generala sau locala-infiltratii intra si periarticulare sub forma de unguente sau comprese.
Poate fi asociata cu sedative, tranchilizante sau antidepresive in cazuri mai grave. d).repaus articular: descarcarea articulara in ortostatism si mers este mijlocul cel mai eficient. Se recomanda utilizarea carjelor sau a bastonului pe perioade mai scurte sau mai lungi, in functie nu numai de gradul durerii, ci si de caracteristicile lezionale ale structurilor genunchiului. Pentru cazurile acute, leziuni recente, repausul prelungit la pat devine obligatoriu. Pozitia cea mai buna este cu genunchiul flectat usor (25-300), sustinut de o perna; aceasta pozitie de relaxare capsulo-ligamentara scade presiunea intraarticulara. Aceasta postura pe care o ia spontan pacientul poate deveni periculoasa in procesele inflamatorii ale genunchiului, producand redoare articulara prin tendinta de retractura capsulara si tendinoasa.
Obtinerea stabilitatii
Stabilitatea genunchiului in ortostatism sau in mers este asigurata de aparatul capsulo-ligamentar (stabilitatea pasiva) si de aparatul musculo-tendinos (stabilitatea activa).
Stabilitatea pasiva:
- Ruptura izolata ligamentara (de ligament incrucisat sau lateral) nu determina laxitate articulara, ci doar o stare potentiala pentru laxitate, elementele capsulo-ligamentare restante putand controla solicitarile mecanice. Acestea devin insa traumatizante determinand in conditii de suprasolicitare distensie sau chiar ruptura secundara a unui alt element, ajungandu-se la laxitate.
- Ruptura izolata, mai ales a unui ligament lateral sau a ligamentului incrucisat posterior, se poate reface perfect, cicatrizandu-se spontan, chiar daca nu toate aceste cicatrizari sunt ca in starea fiziologica normala. In schimb, lezarea ligamentului incrucisat anterior si a cornului posterior al meniscului intern nu se cicatrizeaza niciodata spontan. Ligamentul incrucisat anterior (ca si cel posterior) joaca rol important atat in pozitia de stabilitate flexie-var-rotatie interna, cat si de cea flexie-valg-rotatie externa.
