Istoria atesta faptul ca inca din timpuri stravechi, oamenii au fost preocupati de prevenirea si mai ales de existenta unor posibilitati de a suporta in comun pagubele generate de producerea unor evenimente incerte, nedorite. Odata cu dezvoltarea societatii s-au accentuat si stradaniile individuale si colective de prevenire a unor evenimente nedorite pricinuite de calamitati ale naturii, de accidente, de boli, de efectele imbatranirii etc. De asemenea, au crescut preocuparile oamenilor in ceea ce priveste limitarea pagubelor pe care le genereaza aceste evenimente si de acoperire a acestor pagube, deci de inlaturare a efectelor acestor evenimente.



Oamenii au construit sisteme de irigatii, au plantat paduri si perdele de protectie, au construit baraje, diguri, au luat masuri de protectie in domeniul sanatatii publice, au initiat actiuni zoo-veterinare, au creat un cadru organizat de prevenire si combatere a incendiilor, au luat masuri de siguranta in functionarea mijloacelor de transport, au intensificat masurile de imbunatatire a asistentei sanitare si de conservare a bunurilor si averilor. Cu toate aceste masuri intreprinse, oamenii au ramas neputinciosi in fata unor evenimente generatoare de mari pagube, cum sunt calamitatile naturii: seisme, uragane, ploi torentiale, grindina, furtuni etc. Alaturi de acestea, stiinta, tehnologia si tehnica moderna, odata cu avantajele pe care le genereaza pentru existenta si dezvoltarea social-umana, contribuie la cresterea frecventei unor accidente.

Toate acestea au dus la o mobilizare a populatiei si a societatii in general pentru gasirea unor metode eficiente de aparare, de prevenire si compensare a eventualelor pagube pricinuite.