Care au fost insa motivele elaborarii unui astfel de mit? Apartinand cercurilor apropiate fondatorului Principatului (Augustus), atat Vergilius, cat si Titus Livius au incercat o apropiere a lui Augustus de fondatorul Romei, Romulus. De altfel, Suetornius, in Viata dedicata lui Augustus din lucrarea sa (Vietile celor doisprezece Cezari), relateaza ca in sedinta senatului din 16 ianuarie 27 i. Hr., s-a propus ca noul stapan al statului roman sa primeasca titlul de Romulus, pe care acesta l-a refuzat. In schimb, l-a acceptat pe cel de Augustus - legat tot de puterea monarhica, dar fara a ingloba si aspectul vizibil al acesteia.
Pe de alta parte, epoca regalitatii (conform traditiei, 753-510/509 i. Hr.) este, la randul sau, marcata in scrierile autorilor antici de imbinarea dintre mit si realitate. Trecand peste faptul ca, inca de la inceput, Roma a fost structurata ca un oras (conform legendei), lui Romulus atribuindu-i-se calitati de erou fondator, legislator si, la finalul vietii, calitatea divina, perioada regala a fost martora structurarii institutiilor romane - senatul si adunarea cetatenilor pe curii, comitia curiata. De asemenea, in conformitate cu Georges Dumèzil, primii patru regi ai Romei (Romulus, Numa Pompilius, Tullus Hostilius, Ancus Martius) reprezinta, in opinia sa, simboluri pentru categoriile sociale existente la populatiile indoeuropene - oratores, bellatores si laboratores.
Aceasta, pentru ca respectivii regi au introdus principalele elemente ale civilizatiei - religia si cultele (Romulus si Numa Pompilius), razboiul (Tullus Hostilius) si urbanizarea (Ancus Martius). in privinta urmatorilor regi, ei reprezinta "perioada etrusca" a istoriei romane si probabil marcheaza dominatia etruscilor asupra Romei. Trecand peste elementele de legenda ale epocii regale, probabil a existat o dominatie etrusca asupra Romei, manifesta atat in plan politic, cat si cultural (de exemplu, haruspicina, forma de divinatie practicata de catre etrusci si care consta in prezicerea viitorului prin cercetarea ficatului animalelor sacrificate).
O alta etapa importanta in istoria romana este reprezentata de epoca republicana (c. 510/509- 27 i. Hr.). La randul ei, epoca republicana poate fi subimpartita in doua: 1. Republica timpurie si clasica si 2. Republica tarzie (sau criza secolului I i. Hr.). Daca prima parte poate fi caracterizata prin evolutia Romei de la stadiul de cetate/oras stat la stat teritorial, datorita in primul rand expansiunii in peninsula italica si apoi in bazinul Mediteranei, criza secolului I i. Hr. (c. 133-27 i. Hr.) reprezinta o consecinta a mai sus-mentionatei expansiuni.
