IN CAUTAREA GENEZEI
1. "Mustrari de constiinta"
Intr-o scrisoare datata Roma 1 oct. 1889, Duiliu Zamfirescu ii incredinta lui Titu Maiorescu urmatoarea profesiune de credinta: "Dar efectul as upra mea a fost ca in urma cetirii lui Disciple, m-am hotarat pentru totdeauna sa nu mai fac psihologie cu incercarile mele. si mai intai ce va sa zica a face psihologie intr -un roman?
Ce insemneaza titlul roman psihologic? [s.a.] E o vorba goala, - fiindca orice roman bun trebuie sa fie psihologic"1. Dincolo de tonul transant, cel putin un fapt se cuvine retinut ca foarte important pentru intelegerea ulterioara a fenomenului epic romanesc: -dialogul teoretic cu privire la romanul de analiza psihologica nu i ncepe la noi mai tarziu decat in alte literaturi europene, asa cum indeobste sustin lucrarile de specialitate.
Chiar daca dezbaterile
In jurul genului vor forma marea dilema a secolului al XX -lea, in special a deceniilor interbelice, sesizarea de la finele secolului trecut nu ne plaseaza in urma principalelor mutatii teoretice europene privind arta romanesca."
Duiliu Zamfirescu si Titu Maiorescu in scrisori (1884 - 1913), ed. a doua, Em. Bucuta, Ed. Casa scoalelor, Bucuresti, 1944, p. 57. Teza nasterii rom anului de analiza ca reactie impotriva naturalismului porneste de la o consemnare a lui E. de Goncourt (Jurnal, tom. 7, 29 sept. 1887), dezvoltata de Michel Mansuy in ampla monografie Un modern -Paul Bourget, Besanson
Romanul psihologic romanesc
label
Cursuri
calendar_month
2012-01-26, 00:00
autorenew
2025-09-29, 17:00
history_edu
copilu