label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu ion popescu
Societatea romaneasca de la inceputul secolului XX era predominant agrara, cu o structura sociala care sustinea intr-o mica masura modernizarea rapida. Programul comunist din anii ’50-’70 a fost centrat pe urbanizare si modernizare industriala.

Investitiile masive in dezvoltarea industriala si urbana au permis o crestere substantiala a bunastarii. Politica oficiala promovata de regimul comunist presupune o distributie accentuat egalitara a resurselor modeste, fiecare avand asigurat un minim de trai. Instrumentul implinirii acestui principiu a fost utilizarea completa a fortei de munca si, complementar, dezvoltarea unui sistem inalt comprehensiv de asigurari sociale.

Declansata in anii ’70, criza economica s-a accentuat in anii ’80, cu consecinte directe asupra scaderii nivelului de trai. Concomitent, protectia si suportul social s-au diminuat, in timp ce somajul nerecunoscut a inceput sa reduce accesul la formele de asigurare sociala. Ca efect, a crescut vizibilitatea segmentelor sarace insa, in lipsa datelor credibile, estimarea incidentei saraciei este practic imposibila.



Tranzitia a produs o adevarata explozie a saraciei. Estimarile de la mijlocul anilor ’90, desi diferite data fiind metodologia diferita utilizata, releva proportii ingrijoratoare ale fenomenului proportia saracilor se plaseaza intre 22% (estimarea Bancii Mondiale pentru 1994) si 39,3 (estimarea ICCV si FMI pentru acelasi an). Conform cu unele calcule realizate de UNDP (19981) rata saraciei se plasa in jurul a 28% in 1996. dupa o usoara ameliorare in 1995-96, caderea economica a continuat in ultima parte a deceniului, saracirea agravandu-se rapid, pentru a ajunge la 44% in 2000 (estimarile Cartii albe preluarii Guvernarii in luna Decembrie 2000).

Societatea romaneasca nu a parut a fi pregatit pentru a face fata exploziei saraciei. Desi sistemul securitatii sociale a supravietuit intr-o forma rezonabila socurilor economice si politice, formele de suport pentru cei mai saraci dintre saraci sunt mai degraba confuze, fragmentare, deficitare.

incercari mari consistente de a asigura coerenta sistemului dateaza din 1998, fiind initiate de Presedintiei la sugestia si cu sprijinul UNDP. Rezultatul a fost o Strategie de Prevenire si Combatere a Saraciei, care nu a fost insa niciodata implementat. in februarie 2001, Guvernul a decis constituirea unei Comisii antisaracie si de promovare a incluziunii sociale, aflata sub presedintia Primului Ministru.