Satisfactia muncii este un important "produs" al oricarei intreprinderi, fiind, in acest sens, angajata functia sociala a intreprinderii, respectiv obligatia acesteia de a fi loc "de munca si de viata", de a oferi oamenilor posibilitati optime de manifestare a personalitatii lor.
Abordarea moderna a conducerii releva, in acelasi timp, faptul ca satisfactia muncii reprezinta o importanta componenta a resurselor umane ale organizatiilor economice, si nu numai a lor, fiind unul dintre factorii fundamentali de care depinde eficienta generala a muncii.
Satisfactia muncii este, din punct de vedere psihosociologic, rezultatul diferentei dintre ceea ce individul obtine ca recompensa a muncii si ceea ce estimeaza el ca ar trebui sa obtina. Atunci cand intre cele doua recompense exista egalitate rezulta o stare de deplina satisfactie.
Cand ceea ce obtine angajatul este sub nivelul asteptat se instaleaza o stare de insatisfactie, care este cu atat mai puternica cu cat diferenta este mai mare.
