Discursul inglobeaza numai formele vorbite si/sau dialogice ale limbii, pe cand textul este domeniul formelor scrise si /sau monologice. Discursul este definit ca o unitate de nivel transfrastic, pe cand textul poate fi construit si dintr-o singura unitate sintactico- semantica, fara ca aceasta sa aiba in mod obligatoriu structura unei propozitii.
Discursul este actualizarea textului , aceasta fiind conceput k o constructa.
Notiunea de discurs este definita eterogen fie ca expunere pe o tema politica fie k text care formeaza o unitate destul de completa , caracterizata priontr-o puternica coeziune.
In pragmatica , textul este definit k o secventza lingvistica scrisa sau vorbita , formand o unitate comunicationala , fie ca sa se are in vedere o o insusire de fraze, o singura fraza sau un fragment dintr-o fraza
Britanicul Jhon Austin propune o analiza a textului prin rapoarte la 2 fenomene logice : constantiv si performativ.El face distinctie intre enuntiile de tipul :"iarba este verde, soarele straluceste" care consta intr-un fapt deja existent , si enunturi de tipul "promit sa vin , te astept acasa " care sunt propozitii performative , deoarece realizarea lor depinde de o serie intreaga de conditii.
Propozitiile constatative sunt descriptive , in timp ce propozitiile performative reprezinta actiuni pe care vorbitorii le realizeaza sau nu .In procesul comunicarii sunt implicati 2 factori
