Organismele fotosintetizante, cunoscute sub denumirea generala de plante, formeaza invelisul general al Terrei. Acest invelis este numit fitosfera. Multimea plantelor care intra in alcatuirea invelisului vegetal cuprinde indivizi care apartin categoriei sistematice numita specie.
K. Zavadski (1961) defineste specia ca „forma nodala de organizare a materie vii la nivel supraindividual, cu capacitate proprie de reproducere si adaptare, cu o integritate indelungat stabilita si deosebita de alte populatii, dar cu o natura labila, ca proces al evolutiei si unic camp de actiune al selectiei naturale”.
Primele organisme aparute aveau o structura simpla, adica erau unicelulare (protofite). Acestea au evoluat catre plantele pluricelulare (metafite) care au format un tal (talofite) sau un corm (cormofite).
Talul este un corp vegetativ al plantelor inferioare lipsit de radacina, tulpina si frunze, iar cormul este un corp vegetativ diferentiat in radacina, tulpina si frunze (in sensul larg al cuvantului).
Botanica sistematica este stiinta care se ocupa cu clasificarea plantelor si asezarea lor intr-un sistem. Sistemul se realizeaza in functie de legaturile naturale de inrudire intre plante. La baza sistemului se pun grupele inferioare, iar urmatoarele grupe cu caractere superioare se aseaza pe trepte si ramuri superioare, infatisand in final un arbore filogenetic. Arborele filogenetic ne permite sa formulam o idee de ansamblu asupra evolutiei plantelor .
Continutul Botanicii sistematice este impartit in doua parti: o parte care trateaza plantele inferioare ( cu tal – numite talofite ) si o parte care se refera la plantele evoluate (cu corm – numite cormofite).
Prima clasificare a fost facuta de om din vremurile cand era doar agricultor si vanator. Plantele erau impartite in doua categorii: folositoare si daunatoare. Mult mai tarziu, cand experienta si cunostintele s-au acumulat, Teofrast (370-285 i.e.n) clasifica plantele in urmatoarele categorii: copaci de padure, plante din tari straine, arbusti si flori, legume si zarzavaturi, graminee leguminoase si ierburi medicinale. Criteriul folosit se refera atat la utilitatea plantelor cat si la insusirile lor morfologice. Mult mai tarziu clasificarea plantelor capata o tenta stiintifica.
In 1753 C. Lineé clasifica plantele folosind ca drept criteriu organele sexuale. Este un sistem la care s-a renuntat. Contributia cea mai importanta a lui Lineé a fost elaborarea nomenclaturii binare, adica numirea plantelor prin nume de gen si specie. De exemplu Ectocarpus siliculosus (alga bruna cu organe asemanatoare unor fructe de la Brassicaceae numite silicve: ectocarpium – fruct, iar siliculosum – silicva).
Primele clasificari care tin cont de legaturile de inrudire dintre plante au fost elaborate mai tarziu de o serie de botanisti printre care amintim pe De Candolle, Adanson s.a. in ultimul timp sisteme filogenetice importante au elaborat Al. Braun, A. Engler s.a. completari importante au fost facute prin clasificarile filogenetice realizate de Zimmerman, Emberger si Takhtdjan. Sistemele filogenetice de clasificare se modifica si se perfectioneaza mereu in conformitate cu noile descoperiri din domeniul stiintelor biologice.
