Comutarea SFF de la o tehnologie de fabricatie la alta, in concordanta cu modificarea tipului produselor care se fabrica implica niste costuri specifice SFF, numite costuri de tranzitie, care sunt similare cu costurile cu pregatirea - incheierea din fabricatia clasica.
Se presupune ca se pot fabrica in SFF n tipuri de produse diferite P1, P2, . . . ,Pn si pentru fiecare tip de produs Pi exista o tehnologie de fabricatie care da sistemului starea Si , care face posibila fabricarea produsului Pi . Se noteaza cu Cij costul de tranzitie la trecerea de la fabricarea produsului Pi , deci de la starea Si , la fabrictia produsului Pj , careia ii corespunde starea Sj . in functie de succesiunea de prelucrare a tipurilor de produse, care fac obiectul fabricatiei din SFF, se inregistreaza un volum sau altul al costurilor de tranzitie si va fi optima acea succesiune de prelucrare care minimizeaza costul global de tranzitie pentru un orizont de timp T. in stabilirea succesiunii de intrare in sistem se presupune disponibilitatea tuturor loturilor din tipurile diferite de produse ce se vor realiza in perioada considerata T (saptamana, decada, luna etc. ), la inceputul acestei perioade. Deci, succesiunea de fabricatie ar putea incepe cu oricare lot si nu exista relatii de precedenta-succesiune prestabilite, dar nici termene de predare in interiorul perioadei pentru care se face programarea. Daca ar exista termene de predare, acestea ar putea impune anumite restrictii in succesiunea de fabricatie a comenzilor.
Un SFF poate functiona cel putin in doua moduri:
- sa functioneze intr-o planificare (programare) riguroasa, cand toate produsele ce se pot realiza in SFF se fabrica ciclic, intr-o ordine prestabilita pentru perioada considerata T si acest mod de lucru este de dorit, dar este destul de pretentios pentru ca presupune ca toti factorii care apar in activitatea de productie sa aiba o comportare determinista;
- sa functioneze cu intrarile in sistem aleatoare in conformitate cu cererea de produse pe piata.
In cazul primei modalitati de functionare a SFF se determina succesiunea optima, deci cea care minimizeaza costurile totale de tranzitie, aplicand teoria grafurilor, considerand un graf G cu varfurile date de produsele Pi si lungimea arcului ( Pi , Pj ) egala cu costul de tranzitie Cij si se determina drumul hamiltonian minim cu algoritmul Foulkes .
Sisteme de productie conduse cu calculator - optimizarea sistemelor flexibile de fabricatie
label
Cursuri
calendar_month
2010-07-08, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:58
history_edu
Nicolae Cociu
