Analiza functionala a diferitelor elemente luate separat da rezultate pozitive numai atunci cand le consideram ca verigi aflate in stransa legatura ale unui intreg indivizibil. in plan psihologic, „elementele” ar fi procesele, functiile si insusirile psihice; intregul - Personalitatea. Problema personalitatii ocupa azi un loc central atat in cercetarile teoretice cat si aplicative. Cu toate acestea, in afara de „inteligenta” , nici un alt concept al psihologiei nu este atat de complex si nedeterminat ca cel de „personalitate”.
In 1931, G.W. Allport enumera peste 50 de definitii, iar astazi McClelland gaseste peste 100 de defini?ii ale termenului. Se apreciaza ca la ora actuala pot fi delimitate cu usurinta cel putin 10 – 12 scoli personologice. Printre cele mai cunoscute se numara: teoria psihanalitica (S. Freud, A. Adler, K. Jung, s.a.); teoria factoriala (G. Allport); teoria personalista (C. Rogers); teoria organismica; teoria socioculturala s.a.
Fiecare dintre aceste teorii urmareste sa gaseasca un cadru specific de referinta si un inceput unic care sa deduca intreaga constructie. Unii autori incearca sa exprime in definitie caracterul complex al structurii personalitatii, accentuand asupra ordinii si regulii de compunere a unor elemente calitativ distincte: biologice, fiziologice, psihologice si socio-culturale. Astfel Sheldon defineste personalitatea ca ansamblu de caracteristici bio-fizio-psihologice care permite o adaptare la ambian?a. R.B.Cattell considera personalitatea o constructie factoriala dinamica, exprimata in modalitatea raspunsurilor la situatii. G. Allport deriva sensul notiunii de personalitate in intersectarea structurilor bazale, tipologice si individuale. H. Pieron defineste personalitatea ca fiind “organizare dinamica a aspectelor cognitive, afective, conative, fiziologice si morfologice ale individului”. Aceasta organizare dinamica se manifesta prin conduita omului in societate. Ea se formeaza in procesul de interacaiune dintre individ si lumea obiectiva.
Spre deosebire de fizica, astronomie sau chimie, in psihologia personalitatii trecerea de la un model teoretic general la cazul individual nu este niciodata rectilinie si corespondentaniciodata perfecta. La nivelul personalitatii conditionarile si relatiile se desfasoara sub semnul posibilului, al probabilului, si nu sub cel al unei cauzalitati liniare.
