A spune despre anumite lucruri ca, impreuna, sunt plasate in ordine, inseamna, in cea mai simpla acceptiune a termenului, ca ele sunt legate unele de altele potrivit unui anumit cadru, ca relatia dintre ele nu este pur si simplu lasata pe seama hazardului, ci contine un anumit principiu identificabil. Un rand de carti de pe raftul unei biblioteci corespunde unui cadru ordonat, iar cateva carti asezate pe podea la intamplare, nu.
Dar cand avem in vedere ordinea in viata sociala – ca fiind opusa dezordinii – nu trebuie sa avem in vedere orice cadru sau aranjament metodologic, ci un cadru de un anumit tip. Un anumit tip de comportament poate fi identificabil in timp ce oamenii sau grupurile de oameni se afla in conflict violent; dar aceasta situatie poate fi caracterizata mai bine ca fiind in stare de dezordine.
Statele suverane se pot comporta in timp de razboi (sau criza) in conformitate cu anumite principii, iar indivizii in conditii de teama si insecuritate (cum sunt prezentati de catre Hobbes) pot sa se comporte conform unui anumit cadru prestabilit. Dar acestea nu sunt exemple de ordine, ci de dezordine in viata sociala.
