Spectroscopia in domeniul infrarosu (IR) este cea mai potrivita metoda de identificare a prezentei gruparilor functionale polare din structura moleculelor compusilor organici.
Radiatia infrarosie (IR) reprezinta acea parte a spectrului electromagnetic, cuprinsa intre regiunea vizibila si cea de microunde, care este caracterizata prin lungimi de unda de ordinul a 10-5 m. Pentru inregistrarea spectrelor IR utilizate in determinarea structurii compusilor organici se foloseste doar domeniul IR de mijloc, ce contine lungimi de unda situate in regiunea 2,5-25 µm (cel mai adesea, caracterizarea se face utilizand numere de unda cuprinse in domeniul 400-4000 cm-1).
Radiatia IR caracterizata de numere de unda mai mici de 100 cm-1 poate fi absorbita de moleculele compusilor organici si convertita in energie moleculara de rotatie. Aceasta absorbtie este cuantificata, ceea ce determina inregistrarea unui spectru de rotatie moleculara format din linii discrete. Radiatia IR din domeniul 10.000-100 cm-1 poate fi de asemenea absorbita de moleculele compusilor organici, conducand la modificari ale starilor de vibratie moleculara. Desi aceasta absorbtie este la randul sau cuantificata, spectrele vibrationale inregistrate prin spectroscopie IR sunt formate din benzi de absorbtie, deoarece fiecare modificare a energiei de vibratie este acompaniata de modificari ale energiei de rotatie.
