Intr-o exprimare mai putin stiintifica, constiinta se refera la capacitatea fiintelor umane de a constientiza (de a-si indrepta si focaliza atentia) senzatiile, gandurile si sentimentele traite la un moment dat. Constiinta este intelegerea subiectiva atat a mediului inconjurator, cat si a lumii noastre subiective, interne, neobservata de ceilalti.
Constiinta acopera cateva dimensiuni sau nivele de constientizare. De exemplu, ea variaza de la perceptiile pe care le avem atunci cand suntem perfect constienti (concentrandu-ne asupra realizarii unui test) pana la nivelul de constiinta minima pe care il traim in timpul somnului.
Unii autori considera astfel ca constiinta poate varia de la o stare activa la o stare pasiva. (Feldman, 1997). in starile cele mai active, oamenii desfasoara o activitate mentala permanenta in care se concentreaza asupra anumitor ganduri si ,,absorb” lumea din jurul lor. in starile de luciditate pasiva, gandurile si imaginile apar mult mai spontan, visam cu ochii deschisi sau sarim de la un gand la altul. in cele mai pasive stari de constiinta, cum ar fi somnul, suntem doar la un nivel minim constienti de stimulii care ne inconjoara, ramanand totusi cel putin partial constienti la evenimentele din exteriorul corpului (pentru ca putem fi treziti de stimuli suficient de puternici, cum ar fi alarma unui ceas desteptator).
