Stiinte Politice Economice: analiza pe termen scurt

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:55 history_edu Fluturas
In procesul de productie, combinarea factorilor se poate realiza in moduri diferite: a) asocierea unui factor fix (constant) cu altul variabil (functia de productie cu un singur factor variabil) si b) combinarea de cantitati diferite din ambii factori (functia de productie cu doi factori variabili).

Productia cu un singur factor variabil, pe termen scurt, corespunde vietii reale, atunci cand un intreprinzator trebuie sa sporeasca rapid productia, neavand timpul necesar sa mareasca dimensiunile (talia) intreprinderii. Perioada scurta de productie este definita de economistul A. Marshall ca fiind intervalul de timp in care cel putin un factor de productie nu se modifica, este constant.

In aceasta categorie se afla constructiile, echipamentul, tehnologiile etc., deoarece volumul acestora nu poate fi modificat intr-o perioada scurta. In aceste conditii, functia de productie va reflecta si contributia fiecarei unitati din factorul variabil la obtinerea productiei sau va reflecta cat de mare este productia care se poate obtine in conditiile modificarii unui factor de productie.

Diferite programe de productie, respectiv combinari posibile intre factorii de productie capital si munca



Functia de productie va fi de tipul:
Q = f(K,L)
Q = f(0,L) = 0
Q = f(K,0) = 0
Q = f(10,5) = 20
etc.

Dilema - mai multe masini sau mai multi lucratori - isi va gasi raspunsul, luandu-se in considerare principiul potrivit caruia productivitatea unui factor de productie depinde de volumul altor resurse ce pot fi utilizate pentru producerea bunului dat.

Analiza combinarii factorilor de productie ne conduce la concluzia ca, desi se pare ca acelasi volum al productiei se poate obtine in conditiile existentei unui numar foarte mare de combinatii, in realitate, producatorul nu dispune decat de un numar limitat de posibilitati. Experienta arata ca atunci cand se folosesc conjugat factori de productie, cantitatea unui factor nu poate fi constant sporita, chiar si in conditiile in care cantitatea din celalalt factor ramane relativ fixa, fara a se diminua volumul de productie suplimentar realizat.

Aceasta diminuare a randamentelor suplimentare provine din aceea ca un numar tot mai mare de unitati din factorul variabil se combina cu o parte din ce in ce mai redusa de factori constanti (ficsi). Influenta factorului variabil se poate masura cu ajutorul urmatorilor indicatori microeconomici: produsul total obtinut in urma utilizarii factorilor de productie si exprimat cu ajutorul functiei de productie (in care un factor este variabil si ceilalti sunt constanti); produsul mediu, care se obtine ca raport intre produsul total si factorul de productie variabil utilizat (de exemplu, munca – L), PM = Pt/L, unde PM = produsul mediu, Pt = produsul total si L = munca; produsul marginal, respectiv modificarea produsului total ca rezultat al folosirii unei unitati suplimentare de factor de productie, PMa = ?Pt/?L unde PMa = produsul marginal, ?Pt = schimbare in produsul total, ?L = schimbare in factorul de productie.
Evolutia acestor indicatori si dependenta dintre ei constituie o ilustrare a legii randamentelor neproportionale.