STIINTE POLITICE ECONOMICE CURS 18

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:55 history_edu Fluturas
10.1. MONEDA. MASA MONETARA SI AGREGATELEMONETAREMoneda a aparut ca o necesitate a dezvoltarii productiei sicirculatiei de marfuri. Atat forma de prezentare, cat si functiilemonedei au cunoscut un proces continuu de dezvoltare si diversificare.Din punct de vedere al formei de prezentare, instrumentele care auservit drept moneda au cunoscut trei etape in evolutia lor:Prima s-a intins din secolul al VI-lea i.e.n., cand au fost emiseprimele monede metalice, care au dominat aproape exclusiv circulatiamonetara, pana in secolul al XVII-lea.Cea de a doua etapa incepe in secolul al XVII-lea, cand, alaturide moneda de metal, capata o circulatie tot mai larga semnele monetarede hartie (moneda fiduciara) si biletele de banca. Moneda dehartie a cunoscut o raspandire tot mai mare in secolul al XIX-lea,devenind, ulterior, neconvertibila in aur. S-au amplificat totodata rolulsi importanta monedei scripturale.in prezent, asistam la o noua etapa, prin introducerea tot mailarga a mijloacelor electronice de plata. Numerarul, monedele sibancnotele, precum si cecurile si alte inscrisuri continua sa existe si sacircule, dar un numar tot mai mare de operatii se efectueaza instantaneu,prin "bani electronici". Acestia cunosc deja o larga raspandire246in tarile dezvoltate. Ei cuprind o serie in crestere de componente,dintre care amintim: cartile de credit eliberate de anumite firme siutilizate de posesorii lor la plata prin decontare a unor marfuri siservicii; cartelele "inteligente", care au aceeasi natura ca si cartile decredit, dar sunt mai profitabile sub raport tehnic (ele contin unmicrocip care permite debitarea instantanee a sumei datorate, dincontul bancar al posesorului, prin simpla trecere a cartelei de catrecasier printr-un dispozitiv electronic); cartele practicate in modexperimental care, gratie unui microcip incorporat in ele, se potutiliza pentru a vinde si cumpara obligatiuni, pentru rezervarea delocuri in avion etc. si pentru verificarea balantelor bancare.1 Moneda: definire, rolin economia contemporana, moneda cuprinde ansamblul mijloacelorde plata care pot fi utilizate direct pentru efectuareatranzactiilor pe piata. Ea reprezinta principalul instrument de punerein miscare a tuturor pietelor, de infaptuire a schimburilor intre agentiieconomici; niciun flux economic nu se poate desfasura fara participareadirecta sau indirecta a monedei.Desi, aparent, moneda complica viata economica, in realitate, eaa inlesnit si inlesneste schimbul, facand posibile tranzactiileeconomice schimburi marfare, operatiuni financiare, transferuri decapital , de regula, la momentul si in locurile cele mai potrivite pentrupartile interesate. Cu ajutorul monedei, beneficiind de facilitatile ei,fiecare agent economic este liber sa cumpere sau sa vanda atunci candconsidera ca ii sunt favorabile conditiile si acolo unde schimbul sedesfasoara cel mai avantajos pentru el. Unii dintre participantii laschimb pot folosi aceste conditii doar pentru a-si vinde marfurile siserviciile, oprind apoi circuitul monedei incasate. Altii, dimpotriva,apar doar in calitate de cumparatori, folosindu-se in acest scop debanii stransi in etape anterioare.Moneda este, de asemenea, instrumentul prin care se conserva(acumuleaza) averea intr-o forma abstracta, valorica, posibil de1 Alvin Toffler, Puterea in miscare, Editura Antet, Bucuresti, 1995,p. 67-73.247transformat in orice bun. Ea inlesneste, concomitent, transmisiunea devalori de la un individ la altul, de la o unitate economica la alta atat interitoriul unei tari, cat si in planul relatiilor internationale. Din aceastafunctie a monedei decurge, in mod firesc, si cea de transmitere decapital, in contextul operatiunilor de credit, care se deruleaza ininteriorul tarilor si intre agentii economici din diferite tari.Suma resurselor financiare transmise poate sa sporeasca prinscontarea cambiilor, tratelor si politelor etc. (documente ce atestadreptul de a incasa de la client, la scadenta, o suma reprezentandcontravaloarea marfurilor vandute pe credit), ca si prin rescontarea lor. Masa monetara si componentele eiMasa monetara consta din totalitatea instrumentelor de circulatiesi de plata de care dispune economia unei tari, la un moment dat sau,in medie, intr-un orizont de timp (un trimestru, un an).Avand in vedere caracterul eterogen al masei monetare, pentrufunctionarea curenta a acesteia, se impun anumite reguli de organizare.Totalitatea componentelor sau ansamblul principiilor si normelorjuridice, economice, si institutionale care reglementeaza circulatiamonetara in interiorul unei tari formeaza sistemul monetar.in ansamblul masei monetare s-au conturat, de-a lungultimpului, doua componente:a) Disponibilitatile monetare propriu-zise (biletele Bancii Centralesau de Emisiune, monedele divizionare, moneda scripturala,cecurile la purtator etc.). Ele au comun faptul ca sunt lichiditatiperfecte, in masura sa stinga imediat o datorie, fara pierdere de timp sifara diminuarea resurselor detinute.b) Disponibilitatile semimonetare (economiile pe libretebancare, bonuri de casa ale bancilor, nominative sau la purtator, depunerilepe termen la Trezorerie, efectele de comert negociabile etc.).Ele nu sunt lichiditate perfecta, dar constituie instrumente monetare,deoarece pot fi transformate intr-un mijloc de plata, dupa o operatiuneintermediara, fara riscul de a pierde din munca economisita sau dincapitalul acumulat.Agregatele monetare. Agregatul monetar reprezinta un termenspecific Sistemului Conturilor Nationale, prin care sunt desemnate248partile constitutive ale masei monetare si semimonetare, aleinstrumentelor de schimb si de plata in totalitatea lor, parti autonomeprin functiile lor specifice, prin agentii bancari si financiari care leemit si le gestioneaza, prin circuitele pe care le efectueaza. inliteratura de specialitate se abordeaza in prezent 4 agregate monetare:Primul agregat monetar (M1) cuprinde acele mijloace decirculatie si de plata care sunt instrumente monetare in sensul strict alcuvantului. El include: monedele divizionare, biletele de hartie(moneda fiduciara) si cecurile de lucru la purtator, apartinandrezidentilor nonfinanciari.Al doilea agregat monetar (M2) cuprinde pe primul si, in plus,conturile pe libretele de economii, depunerile pe termen scurt inconturi bancare, bonurile de casa ale unor organisme nationale decredit, conturi de economii pentru locuinte deschise la banci. ingenere, cand se foloseste termenul de masa monetara se are in vedereagregatul monetar M2, adica ansamblul disponibilitatilor rezidentilorgestionate de organismele care creeaza moneda (Banca Centrala,Bancile comerciale, Trezoreria). Agregatele M1 si M2 formeaza, deci,masa monetara, adica disponibilitatile gestionate de sistemul bancar.in economia moderna, aceasta se afla sub doua forme: monedamanuala (care trece dintr-o mana in alta si este utilizata in mod curentca bani cash sau bani gheata) si moneda scripturala.Al treilea agregat monetar (M3) include pe M2 si, in plus,diferitele averi in devize, plasamentele pe termen nelimitat, cum suntbonurile de casa si de economii, certificatele de depuneri emise desocietatile financiare si detinute de agentii nonfinanciari, titlurile pieteimonetare emise de institutii prestatoare de servicii.Al patrulea agregat monetar (M4) cuprinde pe M3 si, in plus,economiile contractuale si diferite alte lichiditati pe termen, negociabile,cum sunt titlurile de pe pietele monetare emise de creditoriinonbancari si de agentii economici nonfinanciari.Departajarea instrumentelor de schimb si de plata pe cele patruagregate monetare se face in functie de gradul de lichiditate alcomponentelor (de usurinta cu care sursele monetare se pot utilizapentru efectuarea platilor, direct sau dupa transformari in mijloacedirecte de plata si schimb, fara inregistrarea de pierderi). M1 are gradulcel mai mare de lichiditati, iar M4, cel mai mic. Prin ceea ce contine,249ultimul agregat se afla cel mai departe de regulile circulatiei monedeipropriu-zise.Cele patru agregate monetare s-au autonomizat in toate tarile cueconomie de piata moderna. Instrumentele concrete de schimb si deplata, ca si incadrarea lor intr-unul sau altul din agregatele prezentate,denumirile si prevederile lor difera insa de la o tara la alta.10.2. PIAtA MONETARa. CEREREA SI OFERTADE MONEDaPiata monetara este ansamblul tranzactiilor cu moneda, asacum rezulta el din confruntarea cererii si ofertei. in functionareamecanismelor acestei piete sunt implicati urmatorii agenti economici:a) Statul, care, pe baza suveranitatii sale, confera putereliberatorie monedei si stabileste coordonatele politicii monetare;b) Banca Centrala (de emisiune), care emite moneda si exercitacontrolul asupra monedei aflate in circulatie;c) Sistemul bancar, care face legatura intre agentii privati, punein circulatie moneda legala, acorda credite si creeaza o formaspecifica de moneda, cea bancara.d) intreprinderile (firmele) si gospodariile populatiei, care potoferi sau solicita disponibilitati banesti, prin intermediul bancilor saual altor agenti de schimb. Cererea de monedaCererea de moneda depinde de volumul operatiunilor, altranzactiilor de bunuri si servicii intermediate efectiv de catre monedasi de viteza de rotatie a acesteia. Viteza de rotatie a monedei relevanumarul mediu de operatiuni de vanzare-cumparare si de plati pe care ounitate monetara o mijloceste intr-o perioada data. Masa monetara (M)este direct proportionala cu cantitatea bunurilor si serviciilor supusetranzactionarii la un anumit pret (PT) si invers proportionala cu vitezade rotatie a monedei:M=PTV250in conditiile actuale, o problema fundamentala a oricareieconomii este asigurarea unui raport adecvat intre cantitatea de baniaflata in circulatie si cantitatea de bunuri economice aduse pe piata.Acest raport determina valoarea banilor sau puterea lor de cumparare,respectiv cantitatea de bunuri ce se poate procura cu o unitatemonetara, ori o cantitate data de bani.Cererea de moneda este determinata si de amploarea credituluide consum, de raportul dintre vanzarile pe credit si platile efectuate incontul creditelor ajunse la scadenta, in perioada corespunzatoare.Cererea de moneda nu depinde numai de factorii amintiti, ea estemult mai cuprinzatoare. Astfel, J.M.Keynes2 considera ca moneda areun rol activ in economie, ea nu este un simplu mijlocitor al schimbuluide bunuri si servicii. La baza cererii de moneda lichida (in numerar)din partea agentilor economice stau cel putin patru motive (mobiluri),si anume: mobilul venitului, mobilul afacerilor (impreuna formeazamobilul tranzactiilor), mobilul precautiei si mobilul speculatiei.Cantitatea de moneda ceruta de catre agentii economicipentru primele trei mobiluri se modifica o data cu cresterea venitului;orice majorare a acestuia se traduce printr-o crestere a monedeilichide necesare pentru amintitele destinatii. Suma de bani necesarapentru satisfacerea mobilului tranzactiilor si a mobilului precautieieste, in conditii normale, o rezultanta a activitatii generale a sistemuluieconomic, fiind influentata in masura neglijabila de rata dobanzii.Cererea de moneda pentru scopuri speculative depinde, insa, denivelul dobanzii: cand creste nivelul dobanzii scade cererea si invers.Stocul de moneda existent la un moment dat in societate,moneda existenta la agentii economici, precum si moneda folositaintr-un anumit orizont de timp se masoara prin lichiditatea monetara,care se exprima in marimi absolute si relative. Marimea relativa saurata lichiditatii este raportul intre nivelul mediu normal al maseimonetare si volumul tranzactiilor economice mijlocite de moneda. Easerveste ca indicator de fundamentare a politicii monetare si deapreciere a eficientei acesteia.2 J.M.Keynes, Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii sia banilor, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1970, p. 212-215.251 Oferta de monedaOferta de moneda reprezinta cantitatea de moneda pusa ladispozitia agentilor economice si a altor utilizatori de moneda decatre sistemul bancar. tinand seama de diversificarea instrumentelormonetare, de complexitatea sistemului bancar, problema principalacare se pune este cum se creeaza moneda, sau prin ce mecanisme suntpuse in circulatie diferite forme de moneda. Pentru a indeplini functiade moneda, biletele de banca, la fel ca si orice element component almasei monetare, trebuie sa intre in circulatie, ceea ce in economia depiata se realizeaza prin mai multe canale:in primul rand, biletele de banca intra in circulatie pentrualimentarea nevoilor de resurse financiare ale statului. in vedereaobtinerii resurselor financiare necesare acoperirii deficitului bugetar,statul, prin Banca Centrala, emite bonuri de tezaur, care sunt subscrise(cumparate) de catre banci. Bancile pot sa revanda Bancii Centraletoate sau o parte din aceste bonuri. Rascumpararea bonurilor de tezauremise anterior de catre Banca Centrala se realizeaza prin punerea incirculatie de moneda scripturala sau in numerar.in al doilea rand, biletele de banca sunt puse in circulatie pentruplata devizelor straine, procurate de la alte tari, de catre agentiieconomici care au efectuat exporturi in orizontul de timp dat. Volumulmasei monetare puse in circulatie este determinat de valoareadevizelor preschimbate si de cursul valutar.in al treilea rand, biletele de banca intra in circulatie prinintermediul supraimprumuturilor bancilor comerciale la Banca Nationalain scopul acoperirii nevoilor suplimentare de lichiditati, impuse devolumul mai mare al retragerilor din conturile clientilor fata ___________dedepunerile acestora. Pe aceasta cale se creeaza, anual, 80-90 la suta dincantitatile suplimentare de bilete de banca si alte instrumente monetare.Cu toata ponderea mare a banilor in cont si a cecurilor lapurtator, exista situatii in care agentii economici prefera ca platile sase efectueze in bilete de banca. De aceea, agentii bancari trebuie sa fiein masura sa ofere aceste bilete clientilor lor. Stocul acestora nureprezinta decat cca. 10 la suta din totalul depozitelor clientilor.Cea mai mare parte a monedei este creata de bancile comerciale,prin ceea ce se cheama piata interbancara. in mare, lucrurile se252petrec astfel: atunci cand o banca acorda credit unei intreprinderi,aceasta prefera, in loc sa livreze debitorului echivalentul in bilete debanca, sa dea clientului sau dreptul sa-si deschida conturi in cecuripentru suma in cauza. Astfel, printr-o simpla inscriptie in cont, bancaadauga moneda.Crearea de moneda de catre banci este limitata de o serie demecanisme spontane care contribuie la echilibrarea cererii si ofertei demoneda.Cererea de credit este prima limita. Pentru ca o banca sadeschida linii de credit si sa creeze moneda este necesar ca, inprealabil, sa primeasca cereri de la clientii sai. Volumul credituluisolicitat depinde de ritmul afacerilor, de rata dobanzii si de perspectivade a se obtine profituri. Compensarea reciproca a obligatiunilor deplata si a drepturilor de incasat ale clientilor de catre banci este o altalimita. La aceste doua limite se adauga riscul. Bancherii sunt oameniprudenti. Pentru a acorda un imprumut, ei cer garantii si vor explicatii,agentii economici trebuind sa demonstreze ca afacerea pe baza decredit este profitabila.10.3. TEORII REFERITOARE LA VALOAREA BANILORSI LA CANTITATEA DE MONEDa iN CIRCULAtIEProblema valorii banilor si a cantitatilor de moneda necesare afost amplu dezbatuta in literatura de specialitate. in conditiilecirculatiei banilor din metale pretioase sau a semnelor banesticonvertibile in aur s-au remarcat teoria metalista si teoria nominalistaa banilor. Partizanii teoriei metaliste considerau ca valoarea monedeieste data de cantitatea si valoarea marfii metal pretios. Marimeapreturilor marfurilor depinde, deci, de cantitatea de metal pretiosmonetar si valoarea lui, pe de o parte, si de suma valorilor bunurilorschimbate, pe de alta parte. Teoria nominalista sustinea ca valoareamonedei este legata doar de puterea ce i-a fost legal atribuita deemitent, acesta avand rolul determinant in dimensionarea cantitatii demoneda in circulatie.O data cu generalizarea exprimarii preturilor in moneda, s-aimpus teoria cantitativa a banilor, formulata de I. Fisher. Conformacestei teorii, o marire a cantitatii de moneda in circulatie determina o253crestere proportionala a nivelului general al preturilor si apoi odiminuare a valorii monedei, daca ceilalti factori raman constanti.Irving Fisher a exprimat aceasta teorie printr-o ecuatie, care iipoarta numele si care este ecuatia schimbului:MV = PT, in care:M = cantitatea de moneda existenta in medie intr-un interval de timpV = viteza de circulatie a monedeiP = nivelul preturilorT = volumul bunurilor si serviciilor supuse tranzactiilorDeci, cantitatea de bani in circulatie se poate afla prin raportareacantitatii bunurilor cumparate, inmultita cu nivelul preturilor, la vitezade circulatie a monedei:M=P.TVLa randul lui, PT reflecta soldul acelor tranzactii de piata carepresupun prezenta efectiva a monedei ca mijloc al schimbului.Conform ecuatiei de mai sus, cantitatea de moneda multiplicatacu viteza medie de circulatie a monedelor este egala cu nivelul generalal preturilor, care se potenteaza cu volumul bunurilor cumparate inperioada de referinta.Teoria cantitativa a banilor a fost supusa, inca de la inceput, uneiatente analize critice. Astfel, Bertrano Nogare atrage atentia asuprafaptului ca autorii teoriei cantitative a banilor identificau nejustificatcantitatea de moneda disponibila (M) cu cea cheltuita (M") sicantitatea de marfuri destinate vanzarii cu cea efectiv vanduta.Austriacul Von Wieser si francezul Aftalion au reevaluat entitatile M,M si M" prin luarea in consideratie a unor elemente psihologice.Pentru Von Wieser, de exemplu, factorul predominant nu maieste masa monetara totala, ci, mai ales, acele sume banesti care suntconsiderate de catre detinatorii lor ca venituri ce pot fi cheltuite inperioada data. in acest caz, M se personalizeaza si devine R, ecuatiaschimburilor luand forma:R = PQ, unde:R = venitul total in baniQ = cantitatile de produseP = pretul mediu254Daca M este o marime globala cu determinare obiectiva, R esteun dat partial si subiectiv. Deci, prin inlocuirea lui M cu R, ecuatiaschimburilor cuprinde un element uman, un "comportament".Raportul dintre cantitatea de moneda si marimea preturilor a fostabordat si de Scoala de la Cambridge, J.M. Keynes formuland oecuatie proprie a schimburilor, cunoscuta ca ecuatia de la Cambridge.Aceasta se prezinta astfel:n = y(k + rk'); y =n(k + k')in care:y = nivelul preturilor, respectiv indicele costului vietiin = volumul insumat al monedei in numerar si al celei scripturalek = cererea publica de incasari in moneda lichidak = moneda scripturala exprimata in unitati de consumr = rata rezervei monetarePornind de la aceasta ecuatie, economistul englez explica anumitefluxuri macroeconomice reale, aratand ca "o data ce folosireamainii de lucru a ajuns sa fie deplina, orice incercare de a mari incontinuare investitiile va declansa o tendinta de crestere a preturilorcurente, oricare ar fi inclinatia marginala spre consum, adica ne vomafla intr-o situatie de inflatie autentica"3.in ultimele decenii, s-au facut eforturi deosebite pentru explicareacantitatii de moneda in circulatie, creandu-se o teorie moderna,integratoare si dinamica despre bani si rolul lor in economia de piata.Economistul american Milton Friedman sustine ca miscareapreturilor si evolutia venitului banesc nominal sunt provocate prinvariatiile ofertei de moneda. Dar, continua el, "noi am insistat intotdeaunaasupra faptului ca banii au o importanta considerabila pentruintelegerea nivelului si dinamicii marimilor nominale, dar nu si pentrumarimile reale, privite intr-o perspectiva mai indelungata". El aintrodus notiunea de putere de cumparare a monedei, care provine dincompararea, nu totdeauna constienta, intre marimile disponibilecurente si cele viitoare previzibile ale indicatorilor marfaro-banesti.O alta teorie moderna privitoare la cantitatea de bani incirculatie este cea a lui M. Allais, aceasta fiind sintetizata prin trei3 J.M.Keynes, op. cit., p. 145.255initiale: H.R.L. (hrditaire, relativiste, logistique). Conform acesteiteorii, exista "o dependenta functionala (ereditara) intre volumulcererii de moneda la un moment dat si nivelurile observate anterior aleratei de crestere a venitului national in expresie nominala; ea esterelativista in sensul ca aceasta dependenta se formuleaza utilizandu-seun punct de referinta temporal pe baze psihologice; este logistica, insensul ca ea conduce la o functie logistica pentru incasarile dorite(relative) in functie de reflectarea psihologica a conjuncturii". M. Allaispune accentul pe cererea de moneda verificata statistic, lasand pe aldoilea plan relatiile cantitative traditionale.10.4. BaNCILE. SISTEMUL BANCAR CONTEMPORANBancile reprezinta institutii financiare care concentreaza mijloacelede plata si acorda credite. Ele joaca un rol hotarator, in conditiileeconomiei de piata moderne, devenind un agent economic autonom.Activitatea lor initiala se limita la pastrarea valorilor ce le erauincredintate de particulari si la efectuarea de plati la ordinul clientilor.Zarafii genovezi din secolul al XII-lea, mentioneaza economistulroman Virgil Madgearu, nu se ocupau numai cu schimbul monedelor,ci primeau, in acelasi timp, de la particulari, depozite de bani pentrupastrare, acordau imprumuturi sub forma asa numitelor cambiimaritime si executau plati pe baza depozitelor.Forma moderna de organizare bancara isi are originea in Bancadin Amsterdam, creata in 1609, si Banca Angliei, creata in 1694. Odata cu dezvoltarea transportului maritim si indeosebi a industriei, areloc o perfectionare a modului de organizare a bancilor.Pe teritoriul tarii noastre, in secolul XIX, au luat fiinta BancaNationala a Moldovei, cu sediul la Iasi, in 1857, si Banca Romaniei,cu sediul la Bucuresti, in 1866.Activitatea bancara reprezinta o afacere ca oricare alta. Bancaofera clientilor sai deponenti si imprumutatori servicii diverse, inschimbul carora primeste o plata (o suma de bani). Ea incearca saobtina profit pentru proprietarii sai. Bilantul oricarei banci evidentiazaca aceasta dispune de importante active, de un insemnat capitalpropriu, de numeroase si voluminoase obligatii. Trasatura caracteristicaesentiala a bilantului unei unitati bancare (comparativ cu cel al256unei intreprinderi producatoare) este aceea ca o mare parte a pasivuluibancilor consta din depozitele clientilor lor (soldurile conturilorcurente ale acestora). Ele lucreaza, deci, intr-o foarte mare masura cumijloacele atrase. Functiile bancilorCa unitati economice al caror rol de baza este de a colecta, de atransfera si de a plasa disponibilitatile financiare, bancile pun inlegatura, pe baze comerciale, unitatile economice care se afla incautare de fonduri cu cele care cauta plasamente. Bancile au functiiactive si pasive.Principala functie activa a bancilor si a celorlalte institutii decredit consta in acordarea de imprumuturi solicitantilor careintrunesc conditiile de bonitate financiara. imprumuturile se acordafie pe seama capitalurilor proprii ale bancilor, fie pe seama solduluilor activ, rezultat din diferenta dintre depunerile clientilor si solicitarilede restituire din partea acestora.O alta functie activa a bancilor consta in pastrarea elasticitatiimijloacelor de plata; ea revine bancii de emisiune, care adapteazacantitatea de bilete de banca la fluctuatiile nevoilor de mijloace deplata ale vietii economice (aceste nevoi oscileaza in functie de sezon,de ciclicitatea dezvoltarii economice etc.).Pentru a asigura functionarea normala a sistemului bancar,Banca Centrala recurge, cand este necesar, la restrictionarea credituluiprin fixarea corespunzatoare a scontului, influentand astfel marimearatei dobanzilor bancare si, prin intermediul acesteia, dinamica volumuluide credite.Functiile pasive ale bancilor se concretizeaza in primireadepunerilor pe care le fac clientii: depuneri spre fructificare sidepuneri pentru executarea de plati din ordinul acestora.Bancile si alte institutii specializate actuale ofera clientilor lor ofoarte mare varietate de servicii. Ele gestioneaza conturile deponentilor,transmit ordine bursei, propun programe de economii, pentruconstructii de locuinte, deschid librete de economii, gestioneaza sisustin conturile de economii in actiuni, plasamente variate in societaticomerciale nationale si multinationale. Bancile schimba devize,257stabilesc instructiuni pentru diferite case specializate, dispun de casede pastrare a banilor.in perioada contemporana, bancile au dobandit alte doua functiieconomice fundamentale: gestiunea platilor si selectionarea si sustinereaproiectelor de dezvoltare. Reusind sa concentreze o parte considerabilaa economiilor din tara, avand la dispozitie mecanisme si tehniciprin care suplimenteaza instrumentele monetare, cunoscand foarte binesituatia economica a intreprinderilor si a guvernului, bancile exercita, inprezent, un mare rol in orientarea dezvoltarii de ansamblu a economieinationale. Tipuri de banciAmploarea rolului bancilor, ca si diversificarea functiilor indeplinitede ele au impus, inca din timpuri indepartate, specializareaactivitatii bancare si constituirea diferitelor forme de banci. Cea maigenerala grupare a bancilor consta in banci de emisiune si bancicomerciale.Bancile de emisiune au rolul de a emite moneda si de a asiguracontrolul asupra masei monetare, de a acorda credite altor banci prinoperatiuni de rescont, si de a coordona intreaga politica monetara astatului. in general, ele sunt organizatii de stat cu participare importantaa statului la capitalul lor social.Bancile comerciale de depozit isi procura mijloacele financiarede care au nevoie de pe piata prin strangerea de depozite, care suntcapitaluri depuse de banci pe termen scurt. Aceste banci se impart, larandul lor, in banci de depozit propriu zise, care primesc depuneri lavedere si pe termen si care, drept urmare, nu fac imprumuturi decat petermen scurt, si banci de afaceri, care dispun de capitaluri propriiinsemnate si, in plus, isi pot procura mijloacele necesare pentrufinantarea intreprinderilor prin emisiunea de obligatiuni si de actiuni.Bancile specializate sau institutiile financiare care acordacredite speciale anumitor genuri de activitate cuprind: case de creditagricol, banci de credit financiar, banci de credit national, banci decomert exterior etc.Tipurile de banci, diversitatea formelor acestora, ca si relatiiledintre ele se afla intr-o legatura stransa cu conditiile economice si social258politice din fiecare tara. in ansamblul lor, ele indeplinesc, in primul rand,functii national economice; fiecare tip de banca acopera cu o reteaadecvata, mai intai, economia nationala pe temeiul careia a aparut.Exista, insa, si banci specializate in operatiuni internationale,cum sunt: Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare(B.I.R.D.), Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (B.E.R.D.),Banca Reglementarilor Internationale (B.R.I.) etc.in Romania, trecerea la economia de piata a impus si restructurareasistemului bancar. A fost creat cadrul legislativ necesar prinLegea privind activitatea bancara, Legea Bancii Nationale a Romanieisi Legea privind societatile comerciale. Pe baza prevederilor acestorlegi, sistemul bancar din tara noastra este organizat pe doua nivele:Banca Nationala a Romaniei ca banca de emisiune de moneda, dereglementare a sistemului monetar si de credit si de supraveghere atuturor societatilor bancare si bancile comerciale, a caror activitateurmareste, in principal, atragerea disponibilitatilor banesti de la agentiieconomici si populatie, acordarea de credite si efectuarea tuturoroperatiunilor specifice sistemului bancar. Prin acest sistem se asigurapozitia independenta a Bancii Nationale in politica monetara si decredit si autonomia societatilor comerciale cu caracter bancar siefectuarea de servicii bancare.10.5. DOBaNDA. ECHILIBRUL PIEtEI MONETAREGestionand fluxurile monetare in ansamblul lor, transformanddepunerile la vedere ale clientilor in surse de creditare, bancileexercita un important rol de orientare economica, de modificare astructurilor economice ale unei tari. Definire, formePentru acordarea dreptului de folosire a resurselor banestiimprumutate, bancile pretind si incaseaza dobanda sau comision, dupacaz. Dobanda reprezinta suma de bani platita pentru dreptul defolosinta temporara a mijloacelor banesti imprumutate. Daca seare in vedere faptul ca obiectul tranzactiei de imprumut il constituiebanii priviti ca lichiditate, atunci se poate spune ca dobandareprezinta pretul renuntarii la lichiditate, cerut de cel ce acorda259imprumutul, sau pretul consimtit a fi platit de cel ce se imprumutapentru procurarea lichiditatii. Fiind un surplus platitproprietarului, peste marimea capitalului folosit, dobanda reprezinta oforma de venit care se poate realiza numai intr-o activitate economicacaracterizata prin eficienta.Dobanda reflecta numeroase aspecte din activitatea economica,schimbarile si tendintele din cadrul acesteia.Cresterea si diversificarea creditului cu destinatie economicaproductiva, in conditiile economiei de piata moderne, au determinatmultiplicarea formelor dobanzii. Avem astfel:a) dobanda de pe piata monetara, aplicata in general creditelorpe termen scurt intervenite intre bancile comerciale, intre acestea sibanca centrala;b) dobanda bancara de baza, pentru certificatele de depozit saubonurile de trezorerie;c) dobanzile aplicate de banci si alte institutii financiare, pentruintreprinderi;d) dobanda de pe piata obligatiunilor, caracteristica plasamentelorpe termen lung;e) dobanda practicata de casele de economii sau banci pentrudepozitele la vedere si la termen, pentru constructii de locuinte etc.Indiferent de forma sub care se manifesta, dobanda are omarime care se determina in functie de cererea si oferta de capital, deconjunctura pietii interne si internationale, de comportamentul agentiloreconomici, de climatul social-politic etc. Masa si rata dobanzii (anuale)Marimea dobanzii se exprima prin masa si rata dobanzii. Masadobanzii reprezinta marimea absoluta a dobanzii anuale platita la sumatotala imprumutata; marimea ei relativa, numita rata dobanzii anuale,este raportul procentual intre masa dobanzii si capitalul imprumutat:d =DCx100;rrezulta ca D =d C100in care:d = rata anuala a dobanziiD = masa dobanzii anualeC = capitalul imprumutat260Marimea ratei dobanzii este in functie de durata pentru care seacorda creditul, de riscul pe care il comporta si de increderea pe care oprezinta debitorul, de tipurile de credit (pentru consum, ipotecar etc.),de tipul de piata de pe care se obtine (monetara, financiara), de raportuldintre cererea si oferta de lichiditate.Rata dobanzii poate fi: rata nominala, adica rata platita dedebitor necorectata cu rata inflatiei (ori deflatiei), si rata reala, adicarata nominala corectata cu rata inflatiei (ori deflatiei).in cazul inflatiei, rata reala se calculeaza dupa formula:r = d-i, in care:d = rata nominala a dobanziii = rata inflatieiRata reala este: pozitiva, atunci cand d i; negativa, atunci candd i; nula, atunci cand d = i.in cazul deflatiei, rata reala - intotdeauna pozitiva - se calculeazadupa formula:r = d+ain care:a = rata deflatiei, a aprecierii banilor.Rata dobanzii poate fi abordata si ca rata bruta, facandabstractie de rata impozitelor platite, si ca rata neta (rata brutacorectata cu rata impozitelor).Rata dobanzii difera de la o tara la alta, fapt ce provoaca deplasareacapitalurilor disponibile in cautarea celor mai bune plasamente sireorientarea fluxurilor de capital pe tari, de la un moment dat la altul.Din punct de vedere al modului de calcul, dobanda este de douafeluri: simpla (de care ne-am ocupat), cand se calculeaza numaiasupra sumei imprumutate initial, si compusa, cand dobanda secalculeaza nu numai asupra datoriei initiale, ci si asupra sumeicapitalizate a dobanzilor deja percepute pentru perioadele anterioare.Dobanda compusa intervine in ipoteza in care imprumutul contractatsi dobanda se achita de debitor la scadenta finala.Masa dobanzii compuse sau marimea sa absoluta se calculeaza astfel:Dc = Sn - C, unde:Sn = C (1+d)n,261in care:Sn = Suma obtinuta de proprietarul capitalului, acumulata dupa n anid = rata dobanzii anualen = numarul de aniC = capitalul imprumutatPretul tranzactiei cu moneda difera in functie de numerosi factoricare influenteaza comportamentul agentului economic deponent sicreditor. Acesti factori actioneaza fie in directia cresterii, fie in directiareducerii ratei dobanzii. Cresterea costului serviciilor, inclusiv alserviciilor bancare, migrarea capitalurilor flotante si a celor speculative,cresterea inclinatiei spre investitii, ca urmare a aparitiei de noi nevoieconomice, convulsiile sociale si conflagratiile militare etc. determinaadesea cresterea ratei dobanzii. Pe de alta parte, sporirea generala aeconomiilor, diminuarea relativa a productivitatii capitalului, politicileantiinflationiste, cresterea gradului de autofinantare a activitatii economicepe baza profitului actioneaza in sensul reducerii ratei dobanzii.Actiunea cumulata a acestor factori, in contextul dat al conjuncturiieconomico-sociale, determina distribuirea si ajustarea maseimonetare intr-o anumita perioada. Echilibrul pietei monetareLa un anumit nivel al ratei dobanzii celelalte conditii fiind date ,evolutia cererii si ofertei de moneda asigura realizarea echilibruluipe piata monetara. Piata monetara se afla in stare de echilibru cand,la un anumit nivel al ratei dobanzii (d), cantitatea de monedaoferita (M0) este egala cu cantitatea de moneda ceruta (Mc).Cresterea cererii de moneda are ca efect sporirea cantitatii demoneda pe piata si cresterea ratei dobanzii. Reducerea cererii de monedava determina scaderea atat a cantitatii de moneda, cat si a ratei dobanzii.Cresterea ofertei de moneda duce la scaderea ratei dobanzii si lacresterea masei monetare tranzactionate pe piata; scaderea ofertei demoneda determina sporirea ratei dobanzii si diminuarea cantitatii demoneda tranzactionate.Echilibrul pietei monetare este complex si dinamic, el estedeterminat de particularitatile mecanismului de corelare a cererii siofertei de moneda, prin intermediul sistemului bancar, care manevreazarata dobanzii in functie de interesele proprii si ale clientilor acestuia.262in economiile contemporane, echilibrul pietei monetare are unrol tot mai important, datorita semnificatiei crescande pe care o aremoneda in ansamblul societatii.Sistemul monetar intemeiat pe hartia moneda nu are altasecuritate, alt mijloc de a aseza in relatie normala cererea si oferta demoneda decat intelepciunea si prudenta cu care bancherii si agentiieconomici, in genere, se raporteaza la realitati. Moneda si creditulreprezinta o singura medalie cu doua fete. Acest adevar permite sa seinteleaga atat rolul pozitiv al monedei, cat si riscul pe care-l incumbaexcesul de instrumente monetare. Pentru ca sistemul sa functionezebine, creditul, care exercita influenta decisiva asupra masei monetare,trebuie sa fie bine utilizat si rambursat la timp. Aceasta impune si caintreprinderile sa lucreze cu rezultate cat mai bune.