Strategia de intreprindere

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu Dr. Virgil Popa
Strategia, intr-o epoca a schimbarilor rapide, de incertitudini si de concurenta crescanda, mai mult decat in trecut, capata o importanta capitala. Din biroul directorului general, atotputernic, care decide orientarile majore ale intreprinderii, gandirea strategica este putin descentralizata pentru a implica un numar de actori, tot timpul in crestere. Aceasta tendinta se explica prin doua ratiuni principale.

Prima, este, adaptarea si flexibilitatea necesara intreprinderii la conditiile schimbatoare ale mediului. Aceasta suplete este facilitata printr-o mai buna implicare a oamenilor la procesul strategic. A doua ratiune, tine de, cererea crescatoare a oamenilor privitoare la o participare la luarea deciziei. Aceasta mare implicare este intalnita probabil datorita unei imbunatatiri a formarii actorilor in managementul strategic al intreprinderii.

O intreprindere care produce ciment care, la un moment dat, decide de a se angaja in bioinginerie, un producator de utilaj petrolier care, pas cu pas construieste un imperiu al comunicatiilor, un producator de sticla care, in cativa ani, devine un agent agroalimentar, fac parte din cateva exemple aparent surprinzatoare care se pot observa astazi in lumea industriei. Exista si alte cazuri care pun in evidenta optiunile facute de firme care si-au antrenat resursele lor pe termen mediu si lung ce dau, in acest fel, o orientare noua, precisa, dezvoltarii lor. Epson a cheltuit sume considerabile intr-o incercare ratata de a intra in industria informatiei. Arco a investit in cercetarea genetica si producerea semintelor. in acelasi timp, US Steel a intrat in afacerile cu petrol iar industria metalurgica, in intregul sau, se straduieste sa-si reduca uzinele si sa construiasca “mini-mori”. Pentru ce aceste optiuni? Se pune intrebarea: de ce acest inceput? Ce relatie poate exista, de exemplu, intre ciment si aminoacizi? in sfarsit, intrebarea este, de a sti, prin ce proces misterios firmele isi adopta diferitele decizii la problemele ce se pun. Pentru a prelua unul din exemplele susmentionate, cum s-a exemplificat cu aminoacizii sau comunicatiile, sunt un bun sector de expansiune pentru o astfel de intreprindere? Cum se poate, de asemenea, sa perfectionezi conceperea unei astfel de decizii ?

Aceste ultime decizii sunt, ele, cele mai judicioase? Se dispune de tehnici, metode, instrumente ce ne permit de a proceda la analize sistematice ale posibilitatilor oferite firmelor care faciliteaza descoperirea lor ? Ce rol joaca oamenii in fixarea marilor orientari ale intreprinderii? Care este partea de rationalitate si care este cea a unui joc politic intre actori in luarea unor astfel de decizii. Toate aceste intrebari au un raspuns sau elemente ale raspunsului. Astfel, ultimele se gasesc in strategiile firmelor si in procesul de formulare a lor. Ce se intelege prin strategie ? Strategia este ansamblul deciziilor si actiunilor relative la gasirea mijloacelor si la angrenarea resurselor in vederea atingerii unui obiectiv.



Strategia poate fi definita de asemenea printr-o serie de elemente referitoare la: 1. misiunea (obiectivul); 2. portofoliul de activitati; 3. sinergia; 4. mijloacele de actiune; 5. prioritatile; 6. planurile de contingenta (rezerva) 7. aliantele (asocierile).

Aceste elemente ne arata maniera in care sunt alocate sursele si eforturile depuse de unii in raport cu altii.

1. Misiunea, de exemplu, aduce raspunsuri la intrebari care pentru intreprindere se pot pune de felul: “Cine suntem noi? Ce dorim noi sa fim?”. Misiunea e linia directoare pe care o va avea organizatia. Ea este un ghid pentru calea de urmat. Totodata, acest ghid nu poate fi nici prea usor nici prea rigid. Prea usor, intelegem ca nu este cazul unei intreprinderi care se redefineste. Aici, notiunea de transfer de linie directoare, este foarte vaga pentru a servi ca un criteriu de alegere a orientarii eforturilor.

2. Al doilea element de strategie a intreprinderii consta in portofoliul de activitati. Ce vrea sa faca organizatia de o maniera precisa? De exemplu o intreprindere din domeniul comertului alimentar doreste sa se specializeze in comercializarea produselor proprii, produse tip fast-food. Un cabinet de medicina umana se poate limita la doua specializari: pediatrie si ginecologie. Alegerea portofoliului de activitati este o alegere primordiala care impune localizarea eforturilor intreprinderii asupra unui domeniu privilegiat. De la exemplul unui particular care poseda un portofoliu de valori mobiliare si care incearca sa gaseasca un echilibru intre risc si rentabilitate, la intreprinderea la care el detine actiuni, are problema este de a selectiona activitatile sale de maniera ca activitatile in scadere sunt compensate de activitati in crestere si ca activitatile profitabile suporta pe cele care sunt mai putin profitabile sau a caror dezvoltare necesita aportul unor resurse importante.Termenul de activitate este aici utilizat ca proiect. in sfarsit, nu este vorba aici de o piata unica sau de un produs particular, ci de un cuplu omogen de produse - piata al carui comportament strategic este identificabil si coerent. Astfel: autoturismul de oras pentru o clientela feminina sau un program de invatamant superior pentru persoane de varsta a treia sunt doua activitati identificabile unui comportament strategic.