Def. 1 - stresul =reactia generala a organismului la o serie de agenti stresori externi, (se omiteau stresorii interni) de sorginte fizica, chimica, biologica si psihologica. Def.2 - (Iamandescu, 2002) si Fritzsche (2003), stresul reprezinta o reactie de raspuns - resimtit ca un efort de catre subiect- la o solicitare in plan fizic (somatic) si/sau psihologic, produs de diverse cauze externe sau interne, denumite stresori.
Def. 3 - stresul reprezinta un efort adaptativ la o schimbare a mediului extern sau intern. Atunci cand stresorii actioneaza in plan psihologic-prin semnificatia lor simbolica sau semantica, dar si prin suprasolicitarea unor activitati mentale (senzoriale, informationale, decizionale)- vorbim despre stresul psihic (psihologic).
1. Circumstante generele de aparitie
a) Stresul psihic = constientizarea unei situatii dificile + impact afectiv negativ
incercand o definitie sintetica a semnificatiei stresorilor ca si a propriilor resurse ale subiectului
de a le face fata, Lazarus, Folkman si alti autori au elaborat teoria cognitivista si comportamentala a modelului tranzactional al stresului care a fost definit ca un ’’ efort cognitiv si comportamental de a reduce, stapani sau tolera solicitarile externe sau interne care depasesc resursele personale.’’
Este clar ca exista multe diferente intre stresul reprezentat de efortul de a cara o valiza grea cativa kilometri si cel produs unui operator radar dintr-un aeroport dar, in plan endocrin, ambii au o descarcare de cortizol ( dupa cea initiala catecholaminica), se simt obositi in plan psihic, etc. Din acest motiv, ca opinie personala, inca din 1993, am introdus termenul de „stres psihic secundar” , considerand ca toate celelalte forme de stres non psihologic conflueaza intr-o reactie de stres psihic, prin reflectarea in plan mental a starii de tensiune creata de stresorii respectivi ca si prin constientizarea dificultatii situatiei in care se afla subiectul confruntat cu stresorii fizici, chimici si biologici.
