Din cele mai vechi timpuri, oamenii au dorit sa se inteleaga si s-au preocupat de modul de comunicare ca fenomen lingvistic in stransa legatura cu dezvoltarea sociala. in Antichitate, invatatii au abordat fenomenele limbii sub aspectul descrierii fonetice, morfologice si sintactice si tot in aceasta perioada a aparut ideea autonomiei limbii fata de gandire, fapt ce a condus la separarea gramaticii de logica, deoarece, mult timp, studiul limbii a fost conceput ca o investigare a gandirii.
In epoca Renasterii, studiul limbii, filologia se dezvolta ajungand la o mare inflorire. Mai tarziu,in secolul al XVII-lea, prin rationalismul lui René Descartes, reinvie ideea ca faptele de limba pot fi explicate ca reflex al gandirii, fenomen valabil pentru toate limbile naturale deoarece vorbirea este un proces general uman. intr-adevar, limba si gandirea se gasesc intr-o corelatie stransa, limba reflecta intelectul sub toate formele dar este conditionata si de fantezie, de emotia traita de oameni. La sfarsitul secolului al XIX-lea, limba este considerata un fapt social, un sistem de semne, si se face distinctie intre abordarea istorica si cea descriptiva.
Ferdinand de Saussure a conceput o teorie care face distinctie intre limbaj, limba si vorbire, notiuni care sunt adesea confundate. in teoria sa, Saussure considera limbajul drept notiunea cea mai cuprinzatoare, incluzand toate manifestarile de comunicare umana, de la gesturile si expresiile popoarelor salbatice sau arhaice pana la natiunile din epocile clasice sau moderne, ingloband toate formele de exprimare, nu numai „limbajul frumos”. Pentru Saussure, vorbirea este un act individual de comunicare, este parte a limbajului care antreneaza vointa si inteligenta subiectului vorbitor, competentele sale psiho-fizice, culturale si lingvistice. Cat priveste limba, in viziunea lui Saussure, este un sistem de semne conventionale, iar semnul lingvistic (cuvantul) este o asociere intre un concept si o imagine acustica arbitrara. „Pentru a evita ambiguitatile existente intre cele trei notiuni exprimate, despre limba se poate spune ca :
- se localizeaza acolo unde o imagine auditiva se asociaza cu un concept;
- constituie partea sociala a limbajului, exterioara individului;
- nu exista decat in virtutea unui contract incheiet intre membrii comunitatii;
- individul nu se „naste” cu cunoasterea limbii, ci o asimileaza treptat;
- un om lipsit de facultatea vorbirii isi pastreaza limba daca intelege semnele vocale si grafice pe care le aude/vede” .
Behaviorismul si pragmatica dezvoltate in Statele Unite ca teorii in stiintele umaniste, s-au dovedit utile in cercetarea ansamblului de relatii care se stabilesc intre vorbitori si limbaj si au permis dezvoltarea unei serii de teorii lingvistice (teoria actelor de vorbire, teoria expresiilor indiciale, teoria conversatiei, stilistica functionala) ce au permis un studiu mai aprofundat al limbii.
CUPRINS
Capitolul I : Aspecte introductive………………………………………………3
I.1. Comunicarea prin limbaj……………………………………………………..3
I.2. Informatie – comunicare – difuzare…………………………………………..5
I.3. Elementele comunicarii……………………………………………………….6
I.4. Mesajul jurnalistic…………………………………………………………….6
Capitolul II: Denotare / conotare si nivele de limba…………………………...8
II.1. Sensul denotat /vs/ sensul conotat al cuvintelor……………………………...8
II.2. Nivele de limba……………………………………………………………….9
II.3. Caracteristicile limbajului jurnalistic……………………………………....11
Capitolul III : Lexicul jurnalistic …………………………………………..…14
III.1. Consideratii generale………………………………………………………14
III.2. Lexicul jurnalistic in contextul lexicului general……………………..……15
III.2.1. Marcatorii transfrastici…………………………………………….........16
III.3. Dinamica limbajului jurnalistic……………………………………………18
Capitolul IV : Sintaxa limbajului jurnalistic………………...……………….20
IV.1. Tipuri de fraza…………………………………………………………….20
Capitolul V : Limba / situatie / punctuatie in jurnalism……………………..24
V.1. Relatia limbaj – situatie de comunicare……………………………………24
V.2. Rolul punctuatiei …………………………………………………………..24
V.3. Fenomenul acordului in limbajul de presa…………………………………28
V.3.1. Acordul predicatului ……………………………………………………..29
V.3.2. Acordul grupului nominal ………………………………………………..31
Capitolul VI : Functiile limbajului jurnalistic………………………………..34
VI.1. Functii lingvistice si tipologie de texte jurnalistice………………………..34
VI.2. Tipuri de mesaje in presa scrisa…………………………………………..36
Capitolul VII : Caracteristicile textului jurnalistic…………………………..45
VII.1. Structura textului jurnalistic………………………………………………45
VII.2. Coerenta…………………………………………………………………...47
VII.3. Coeziunea………………………………………………………………….48
VII.4. Intentionalitatea…………………………………………………………...48
VII.5. Acceptabilitatea…………………………………………………………...49
VII.6. Informativitatea…………………………………………………………...49
VII.7. Intertextualitatea………………………………………………………….50
CapitolulVIII : Expresivitate si stil jurnalistic………………………………52
Capitolul IX : Scurte consideratii de final……………………………………54
Bibliografie……………………………………………………………………...55
