O prima incercare propusa de NLP este aceea de a lumina si elucida unele zone de confuzie si umbra, ce apar in maniera cotidiana de a reprezenta si reflecta ‘’realitatea’’, perceptia si experienta umana prin limbaj. NLP stabileste existenta a 2 structuri ale limbajului verbal: una superficiala si alta profunda. Structura superficiala este cea care priveste ca atare anunturile verbale folosite pentru a comunica experiente. Exemplu: ‘’Am cumparat o carte’’.
Structura profunda este cea care priveste reprezentarea lingvistica completa si implicita, dar neelucidata in enunturi, a acelorasi experiente. Exemplu: ‘’Azi, la ora 1100, in libraria Junimea din Iasi…’’. Limbajul cotidian se dezvolta pe structura sa superficiala si nu pe cea profunda. Totusi, negociatorul nu se poate multumi doar cu informatiile continute in structura sa superficiala. El va trebui sa mearga mai departe si sa elucideze zonele de umbra si lacunele pe care le prezinta structura superficiala a enunturilor interlocutorului.
NLP ne obliga sa constientizam ca limbajul reflecta incomplet si superficial realitatea la care se refera. in mod inevitabil, pentru a ramane functional, limbajul modeleaza si simplifica trairile si experientele pe care le descrie.
2. Fenomenele de modelare
Exista 3 fenomene de modelare a limbajului: omisiunea, generalizarea si distorsiunea. Ele sunt indispensabile unei comunicari fluente, dar problemele apar atunci cand oamenii omit, generalizeaza si distorsioneaza in mod diferit. Ceva omis de o persoana ca fiind lipsit de importanta poate fi considerat esential de o alta.
2. 1. Omisiunea
Reprezinta fenomenul de modelare a ‘’realitatii’’ exprimate prin limbaj care opereaza selectia informatiilor, evidentiindu-le pe unele si ignorand altele.
