Termenul de criminologie a fost folosit, pentru prima oara, de antropologul francez Paul Topinard, in anul 1879. Termenul deriva din latinescul crimen (crima, cu sensul de infractiune, fapta penala) si grecescul logos (cuvant, cu sensul de idee, stiinta). O lucrare intitulata Criminologie a aparut mai tarziu (1885) si apartine lui Rafaele Garofalo.
Pentru a intelege mai bine originea criminologiei este necesara o scurta incursiune istorica. Astfel, inca din secolul al V-lea i.d.H., Socrate punea omul si conduita sa in centrul dialogurilor sale si arata ca, comportamentul nedrept al „raului" (méchant) este rodul necunoasterii. Platon acorda un rol preponderent prevenirii crimelor si sustinea caracterul exemplar al pedepsei descurajatoare, pentru a impiedica recidiva si pentru a indeparta oamenii de la intentiile lor criminale. Tot astfel, Platon era adeptul ideii potrivit careia fiinta umana, „normala" sub aspect moral, nu comite raul din placere, ci pentru ca este sub influenta unei boli care ar putea fi vindecata prin tratamentul educativ aplicat in inchisori.
Ideile lui Platon au fost preluate, peste secole, de filosoful si scriitorul latin Seneca (anul 4 i.d.H. - anul 65 d.H.) sub formularea: „Caci, dupa cum spunea Platón, nici un om intelept nu pedepseste pentru ea s-a savarsit o fapta rea, ci pentru ca ea sa nu fie repetata". Dupa alte cateva secole, Sfantul Augustin se arata adept al rolului educativ al pedepsei, care „nu trebuie sa urmareasca pieirea celui vinovat, ci reeducarea lui".
Istoricii criminologiei accentueaza indeosebi influenta ideilor continute in lucrarea iui Cesare Beccaria, Dei delitti e delle pene, aparuta in 1764, lucrare care a revolutionat gandirea juridica, deschizand noi orizonturi cu privire ia problemele crimei si ale justitiei penale. In ultimii ani, alaturi de Beccaria se recunoaste contributia pe care a avut-o Jeremy Bentham ia aparitia criminologiei ca stiinta. Asocierea intre Beccaria si Bentham si originile criminologiei apartine curentului neoclasic, dar si reprezentantii altor orientari subliniaza influenta pe care acestia au avut-o la aparitia criminologiei. De asemenea, noua viziune asupra criminologiei considera ca Beccaria si Bentham nu sunt numai ilustrii reprezentanti ai scolii clasice de drept penal, dar si intemeietorii „criminologiei clasice".
Un interes real pentru criminologie il prezinta si datele furnizate de istoria medicinei legale. Inca din Egiptul antic s-a facut dovada folosirii otravii, intr-un proces intentat unei femei care isi ucisese sotul. Cercetarea criminologica a fost favorizata de existenta, in unele tari, a unui cadru institutional organizat, de felul clinicii de psihiatrie, care a- oferit oamenilor de stiinta posibilitatea sa efectueze unele experimente si sa verifice unele ipoteze. Acelasi rol de laborator experimental l-a jucat si penitenciarul in care s-au efectuat unele observatii pe termen lung asupra detinutilor.
In acest context prielnic, cercetarile cu privire la crima, criminal si criminalitate capata un caracter organizat, prefigurand o noua disciplina stiintifica. Este momentul aparitiei criminologiei pozitiviste, ai carei reprezentanti de seama au fost Cesare Lombroso, Enrico Ferri si Rafaele Garofalo.
Suport de curs - Criminologie
label
Cursuri
calendar_month
2010-07-05, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:58
history_edu
Dr. Georgiana Dinca
