Rolul acestor sinteze de specialitate consta in: 1. aducerea la zi a cunostintelor generale in domeniu (elemente fundamentale in aplicarea conceptului de formare continua (“life-long learning”) 2. obtinerea unor cunostinte suplimentare, desi generale in domeniu de interes, in afara specializarii proprii.
Tratatele de biotehnologie sunt elaborate fie de un singur specialist, fie de un grup de specialisti (profesori sau cercetatori), fiecare autor prezentand pe larg domeniul/domeniile in care si-a dezvoltat cunostintele. Tratatele elaborate de un grup de specialisti sunt in general coordonate de un autor, care asigura planul si structura intregului material, alege autorii capitolelor si in final trece in revista materialul adunat in vederea eliminarii eventualelor suprapuneri si a recomandarii unor prezentari suplimentare, considerate de el absolut necesare pentru indeplinirea obiectivelor scontate.
In biotehnologie in mod deosebit, datorita caracterelor pluri si interdisciplinare ale domeniului, sunt de preferat tratatele realizate de grupuri de specialisti. Motivul este evident, datorita complexitatii este greu, daca nu imposibil sa existe specialisti capabili de a avea toate cunostintele necesare in oricare subdomeniu de interes. Un unic specialist poate realiza in conditii bune din punct de vedere al calitatii continutului si al claritatii prezentarii doar o introducere in biotehnologie, un manual de consultat la debutul in profesie sau chiar pe parcurs, atunci cand este nevoie sa se inteleaga noi concepte de baza sau obiectul de activitate al unor noi domenii de lucru/ de aplicatii, aparute odata cu dezvoltarea accelerata caracteristica biotehnologiilor in epoca actuala. Dar oricum intelegerea noilor concepte sau aplicatii dintr-un manual introductiv nu ofera decat o idee generala, nu poate constitui un real punct de pornire pentru dezvoltarea unor cunostinte de specialitate.
