Inca inainte de a aparea stiintele comunicarii ca domeniu autonom de studiu, lingvistii au sesizat noile tendinte si s-au orientat cu precadere asupra cercetarii limbajului in dimensiunea sa dinamica, cea manifestata in procesul comunicarii.
Dintre cele trei discipline subordonate semioticii in viziunea lui Charles Morris (pragmatica - studiaza relatia dintre semne si utilizatorii acestora, semantica - axata pe relatia dintre semne si referentul lor si sintaxa care studiaza relatia dintre un semn si alte semne) cea dintai, pragmatica, dobandeste in ultimele decenii un loc privilegiat. Aceasta re-orientare a cercetarilor lingvistice, secondata apoi de aparitia stiintelor comunicarii se datoreaza, cum am spus, faptului ca limbajul nu mai este perceput ca un simplu instrument de vehiculare a informatiei, iar comunicarea nu mai consta intr-un banal shimb de informatii. Sunt fenomene complexe care conditioneaza decisiv viata individului si a societatii si care trebuie studiate, prin urmare in toata profunzimea si complexitatea lor.
Putem aminti aici opinia lui Wilhelm Von Humboldt, care vedea limbajul drept energeia, proces dinamic de instituire a semnificatiilor si apoi, incheierea lui Cassirer privind formele simbolice generate de functia semiotica, specific umana.
Tehnici de persusiune
label
Cursuri
calendar_month
2013-01-17, 00:00
autorenew
2025-09-29, 17:00
history_edu
Lector Doctor Cristian Radu
