Comunicarea de masa reprezinta un sistem deosebit de complex care pune in miscare o diversitate de mijloace si factori: capitaluri imense, echipamente tehnice sofisticate, resurse umane uriase si are ca beneficiari ai produselor sale miliarde de oameni, ceea ce face din aceasta activitate un fel de centru gravita ional, in raport cu care se pozi ioneaza celelalte segmente ale societatii.
Conform Dictionarului enciclopedic, comunicare inseamna: instiin are, stire, veste, aducere la cunostin a par ilor dintr-un proces a unor acte de procedura (ac iune, intampinare, hotarare) in vederea exercitarii drepturilor si a obliga iilor ce decurg pentru ele din aceste acte, in limita unor termene care curg obisnuit de la data comunicarii; prezentare intr-un cerc de specialisti a unei lucrari stiin ifice; mod fundamental de interac iune psihosociala a persoanelor, realizata in limbaj articulat sau prin alte coduri, in vederea transmiterii unei informa ii, a ob inerii stabilita ii sau a unor modificari de comportament individual sau de grup.
In lucrarea „Teoria comunicarii“, Vasile Tran este de parere ca: „in sensul cel mai general, se vorbeste de comunicare de fiecare data cand un sistem, respectiv o sursa influen eaza un alt sistem, in spe a un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leaga. Cuvantul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include nu numai limbajul scris sau vorbit, ci si muzica, artele vizuale, teatrul, baletul si, in fapt, toate componentele umane“.
Varietatea si mobilitatea fenomenelor comunicarii de masa, ne invadeaza fiecare clipa din via a, facand ca produsele si serviciile ei sa devina pentru noi indispensabile. Comunicarea a fost in eleasa ca element fundamental al existen ei umane inca din antichitate. De altfel, cuvantul comunicare provine din limba latina;
„comunis“ care inseamna „a pune de acord“, „a fi in legatura cu“ sau „a fi in rela ie“, desi termenul circula in vocabularul anticilor cu sensul de „a transmite si celorlal i“, „a impartasi ceva celorlal i“.
Elemente concrete de teoria comunicarii apar insa prima data in lucrarea lui Corax din Siracuza, „Arta retoricii“, in secolul VI ante Hr. Platon si Aristotel vor continua aceste preocupari, institu ionalizand comunicarea ca disciplina de studiu, alaturi de filosofie sau matematica in Lyceum si in Academia Greaca. Romanii vor prelua de la greci aceste indeletniciri, dezvoltandu-le si elaborand in jurul anului 100 ante Hr. primul model al sistemului de comunicare. Evul Mediu, odata cu dezvoltarea bisericii si a cresterii rolului sau In via a oamenilor, cu extinderea drumurilor comerciale si cu cristalizarea primelor forma iuni statale, va conferi noi dimensiuni comunicarii. in toate statele existau pe langa liderul autohton indivizi instrui i care aveau rolul de a se ocupa de redactarea actelor oficiale, de consemnarea faptelor, de elaborarea legilor. Mai mult decat atat, putem chiar vorbi de existen a unui sistem comun de semne si simboluri pentru anumite zone ale lumii. in Europa, de pilda, se folosea cu preponderen a limba slava in zona rasariteana, ca limba de circula ie, ca sistem comun de semne si simboluri si a limbii latine pentru zona apuseana. Amplificarea vie ii comerciale a facilitat apoi crearea postei ca principal sistem de comunicare, incepand cu secolul XIV.
CUPRINS
Argument……………………………………………………2
PARTEA I
Nevoia de comunicare
1. Defini ie, elemente, stiluri…………………………………………6
2. Mass-media. Scurt istoric………………………………………...10
3. De la gazeta manuscris la ziarul modern…………………………14
4. inceputurile presei romane……………………………………….17
5. 125 de ani de presa dobrogeana………………………………….20
6. Scriitura de presa, intre tendin e si cerin e……………………….25
PARTEA A II - A
Metode si tehnici de exprimare scrisa
1. Colectarea informa iei……………………………………………31
2. Organizarea ideilor……………………………………………….33
3. Cunoasterea termenilor redactarii………………………………..35
4. Prezentarea ideilor………………………………………………..38
5. Alegerea vocabularului…………………………………………..45
6. Construc ia corecta a frazelor…………………………………….51
7. Calita ile stilului………………………………………………….54
8. Definirea scopului………………………………………………..55
9. Verificarea textului………………………………………………58
10. Forma finala a textului publicistic………………………………59
PARTEA A III - A
No iuni de tehnologie mediatica
1. Titlul de presa…………………………………………………….61
172
2. Introducerea………………………………………………………65
3. Prima pagina……………………………………………………...67
4. Constantele ziarului………………………………………………69
5. Ilustra iile…………………………………………………………70
6. Organizarea interna a institu iei de presa………………………...76
PARTEA A IV - A
Genuri publicistice
1. Metode si tehnici de exprimare…………………………………..79
2. Sistemul genurilor………………………………………………..83
3. Structuri si clasificari…………………………………………….87
4. Stirea……………………………………………………………..89
5. Reportajul………………………………………………………...99
6. Interviul…………………………………………………………107
7. Comentariul……………………………………………………..114
8. Articolul…………………………………………………………117
9. Ancheta jurnalistica……………………………………………..125
10. Foiletonul………………………………………………………132
11. Pamfletul………………………………………………………135
12. Cronica………………………………………………………...140
13. Fotoreportajul………………………………………………….150
14. Interferen e intre genurile gazetaresti………………………….156
PARTEA A V - A
Ziarul ca mijloc de publicitate…………………………………..159
1. Publicitatea de prezentare si mica publicitate…………………..160
2. Conceperea textului……………………………………………..162
3. Organizarea unui departament specific…………………………164
4. Tarife……………………………………………………………165
5. Coordonarea apari iei…………………………………………...166
6. Fondurile de baza pentru publicitate……………………………167
7. Vanzarile de spa iu publicitar…………………………………..168
8. Elementele necesare in prezentarea ofertelor publicitare………170
Note………………………………………………………………..172
Bibliografie selectiva………………………………………………175
